1 Am încheiat un legământ cu ochii mei,
ca să nu se uite după fecioare.
2 Dar care-mi este partea de la Dumnezeul de sus
şi moştenirea de la Cel Atotputernic din înălţimi?
3 Oare nu este pieire pentru cel nedrept
şi dezastru pentru cel care săvârşeşte deşertăciune?
4 Oare Dumnezeu nu vede căile mele
şi paşii mei nu-i numără?
5 Dacă am umblat în deşertăciune
şi dacă piciorul meu s-a grăbit să înşele,
6 să mă cântărească în balanţa dreptăţii
şi să recunoască Dumnezeu neprihănirea mea!
7 Dacă pasul meu a rătăcit de la cale şi dacă inima mea a mers după ochii mei,
dacă s-a lipit vreo pată de mâna mea,
8 atunci eu să semăn, şi altul să mănânce
şi vlăstarul meu să fie dezrădăcinat.
9 Dacă mi-a fost sedusă inima spre vreo femeie
şi dacă la uşa prietenului meu am stat la pândă,
10 atunci soţia mea să macine pentru altcineva
şi alţii să se încline spre ea.
11 Căci aceasta ar fi o infamie,
ar fi o nelegiuire [pedepsită] de judecători,
12 un foc care mistuie până la nimicire
şi toate veniturile mele ar fi dezrădăcinate.

13 Dacă am refuzat judecata slujitorului meu şi a slujitoarei mele
când s-ar fi certat cu mine,
14 ce voi putea face când se va ridica Dumnezeu
şi, când mă va vizita, ce-i voi putea întoarce?
15 Oare nu cel care m-a făcut pe mine în pântece l-a făcut şi pe el?
Şi cel care ne-a întocmit în sân
nu este unul singur?
16 Dacă le-am negat săracilor ceea ce doreau
şi dacă am făcut să se consume ochii văduvei,
17 dacă mi-am mâncat bucata singur
şi dacă orfanul nu a mâncat de la mine,
18 – el care din tinereţea mea a crescut cu mine ca tată
şi ea care din sânul mamei mele a fost călăuzită de mine –,
19 dacă l-am văzut pe cel care pierea fară haină
şi pe cel nevoiaş fară învelitoare,
20 dacă nu m-au binecuvântat coapsele sale
şi dacă nu s-au încălzit cu lâna mieilor mei,
21 dacă am mişcat mâna împotriva orfanului,
pentru că am văzut la poartă ajutorul meu,
22 atunci umărul meu să cadă de la încheietură
şi braţul meu să se frângă de la cot!
23 Întrucât nenorocirea de la Dumnezeu este spaimă pentru mine,
nu aş putea suporta măreţia lui.

24 Dacă mi-aş fi pus încrederea în aur
şi dacă aş fi spus aurului fin: «Eşti siguranţa mea»,
25 dacă m-aş fi bucurat pentru că mare este bogăţia mea
şi preţios este ceea ce dobândeşte mâna mea,
26 dacă m-aş fi uitat la soare când străluceşte
şi la luna care trece radioasă,
27 dacă aş fi lăsat sedusă inima mea în ascuns
şi dacă gura mea ar fi pus un sărut pe mână,
28 – şi aceasta este o nelegiuire [pedepsită] de judecători,
căci l-aş fi înşelat pe Dumnezeul cel de sus –
29 dacă m-aş fi bucurat de ruina celui care mă urăşte
şi aş fi exultat că l-a aflat răul
30 – deşi nu am dat [voie] cerului gurii mele să păcătuiască
cerând cu blestem viaţa lui
31 dacă nu ar spune oamenii din cortul meu:
«Cine este cei care să nu se fi săturat din carnea lui?»,
32 dacă străinul ar fi poposit afară
şi dacă uşile mele nu le-aş fi deschis pentru cel de pe cale,
33 dacă aş fi ascuns ca Adam răzvrătirea mea,
tăinuind în sânul meu nelegiuirea mea,
34 pentru că mă tem de mulţimea cea mare
şi dispreţul familiilor mă înspăimântă,
am tăcut şi nu am ieşit pe uşă,
35 ce n-aş da să fie cineva care sa mă asculte!
Iată semnătura mea!
Cel Atotputernic să-mi răspundă
şi în carte să scrie potrivnicul meu!
36 Oare nu aş purta-o pe umărul meu
şi nu aş lega-o drept cunună?
37 Numărul paşilor mei i-aş face cunoscut
şi m-aş apropia ca un principe de el.
38 Dacă pământul meu ar striga împotriva mea
şi brazdele sale ar plânge împreună,
39 dacă aş mânca rodul lui pe gratis,
sufocând sufletul stăpânilor săi,
40 în loc de grâu, să iasă spini
şi în loc de orz, neghină!”

Sfârşitul cuvintelor lui Iob.