1 Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:
2 „Dacă s-ar încerca un cuvânt către tine, te-ai supăra? Dar cine poate să-şi ţină cuvântul?
3 Iată, tu i-ai instruit pe mulţi
şi ai întărit braţele slăbite.
4 Cuvintele tale i-au ridicat pe cei care se poticneau
şi tu ai întărit genunchii îndoiţi.
5 Iar acum, când [aceasta] vine peste tine, te superi,
când te atinge, te înspăimânţi?
6 Oare nu era teama ta [de Domnul] încrederea ta,
speranţa ta şi neprihănirea, căile tale?
7 Aminteşte-ţi: cine a fost nevinovat şi a pierit
sau când cei drepţi au fost nimiciţi?
8 După cum am văzut eu,
cei care ară nelegiuire şi seamănă durere le şi culeg.
9 De respiraţia lui Dumnezeu ei pier
şi de suflarea nărilor lui sfârşesc.
10 Răgetul leului, glasul leului tânăr
şi dinţii puilor de leu sunt abătute.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă
şi puii leoaicei se împrăştie.

12 Până la mine s-a furişat un cuvânt
şi urechea mea a prins o şoaptă din el.
13 În coşmarurile din viziunile de noapte,
când cade somnul adânc peste oameni,
14 m-au cuprins teroarea şi tremurul
şi mulţimea oaselor mele a fost făcută să tremure.
15 Un duh a trecut prin faţa mea
şi s-a zbârlit părul pe trupul meu.
16 Stătea şi nu i-am recunoscut înfăţişarea;
un chip era înaintea ochilor mei. Tăcere. Şi un glas am auzit:
17 «Oare este omul mai drept decât Dumnezeu
sau bărbatul mai curat decât cel care l-a făcut?».
18 Iată, nu are încredere în slujitorii săi şi în îngerii săi se află defecte!
19 Cu atât mai mult, cei care locuiesc în case de lut
şi au temelia în praf şi sunt roşi de gura moliei.
20 De dimineaţă până seara sunt striviţi
şi [nimeni] nu pune [la inimă]: ei pier pentru totdeauna.
21 Oare nu este smulsă funia [cortului] lor?
Ei mor, dar nu cu înţelepciune.