1 Iată, speranţa ta este falsă!
Oare nu este dărâmat cineva chiar şi la vederea lui?
2 Nu este nimeni aşa de îndrăzneţ ca să-l aţâţe.
Cine este cel care va putea sta în faţa mea?
3 Cine mi-a venit înainte ca să-l răsplătesc?
Tot ce este sub ceruri este al meu.
4 Nu voi trece sub tăcere vorbăria lui,
nici cuvintele viteze, nici frumuseţea ordinii sale.
5 Cine-şi va descoperi în faţă îmbrăcămintea
şi cine va intra printre dinţii săi dubli?
6 Cine poate deschide porţile gurii lui?
În jurul dinţilor lui este teroare.
7 Şirurile scuturilor [sale] sunt măreţe,
strânse cu o pecete strâmtă.
8 Se ating unul de altul,
încât vântul nu trece printre ele.
9 Se ating unul de altul,
sunt prinse şi nu pot fi despărţite.
10 Strănuturile sale fac să lucească lumina,
ochii săi sunt ca pleoapele zorilor.
11 Din gura lui pleacă flăcări,
scapără ca nişte scântei de foc.
12 Din nările lui iese fum,
ca o oală aburindă şi un cuptor arzând.
13 Suflarea lui aprinde cărbunii
şi din gura lui iese o flacără.
14 În grumazul lui stă puterea
şi înaintea lui saltă groaza.
15 Ceea ce atârnă de trupul lui este lipit,
turnat pe el şi nu se mişcă.
16 Inima lui este tare ca piatra,
tare ca piatra de moară de dedesubt.
17 Când se ridică, se înspăimântă cei puternici,
dau greş din cauza terorilor [sale].
18 Cel care apropie de el sabia nu o ridică,
nici suliţa, nici săgeata, nici lancea.
19 Consideră fierul ca paiul
şi bronzul, ca lemnul putred.
20 Nu-l pune pe fugă săgeata,
Iar pietrele de praştie se întorc la el ca pleava.
21 Ca pleava este considerată bâta
şi râde de lancea care vibrează.
22 Sub el sunt cioburi ascuţite:
se întinde ca grapa peste pământ.
23 Face să clocotească adâncul ca o oală
şi marea o pune ca unsoare.
24 În urma lui este o cărare de lumină
şi abisul este considerat precum cărunteţea
25 Nu este pe pământ cine să-l domine;
el este făcut să fie fără frică.
26 Priveşte toate cele semeţe,
el este rege peste toţi puii animelelor feroce.