1 Iob a luat cuvântul şi a zis:
2 „O, dacă s-ar cântări necazul meu
şi dacă ar fi pusă împreună pe cântar supărarea mea!
3 Ar fi mai grele decât nisipul mării;
de aceea cuvintele mele sunt confuze.
4 Căci săgeţile Celui Atotputernic,
al căror venin îl bea duhul meu, sunt în mine.
Înfricoşările lui Dumnezeu sunt îndreptate asupra mea.
5 Oare rage măgarul sălbatic lângă iarbă?
Sau mugeşte boul lângă nutreţul său?
6 Ce e fără gust se mănâncă oare fără sare?
Sau este vreun gust în sucul de nalbă?
7 Ceea ce a refuzat sufletul meu să atingă,
aceea este hrană în durerea mea.

Să mă zdrobească Dumnezeu!
8 Cine ar face să se împlinească cererea mea!
De-ar da Dumnezeu [să se împlinească] speranţa mea!
9 De-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-şi întindă mâna şi să mă sfărâme!
10 Ar mai fi pentru mine o mângâiere, aş tresaltă în durerea care nu cruţă, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 Care este puterea mea ca să [mai] aştept?
Care este sfârşitul meu ca să [mai] lungesc viaţa mea?
12 Oare puterea mea este puterea pietrelor?
Sau carnea mea este de bronz?
13 Oare este vreun ajutor pentru mine? Planul [tău] s-a îndepărtat de mine!

14 Celui disperat i se cuvine îndurare din partea prietenului său,
altfel ar putea abandona teama de Cel Atotputernic.
15 Fraţii mei m-au înşelat ca un torent,
ca albia torenţilor care trec.
16 Tulburaţi de gheaţă,
peste ei se ascunde zăpada.
17 În timp de secetă seacă
şi [în timp] de arşiţă dispar din locul lor.
18 Caravanele o apucă pe drumul lor,
înaintează în pustiu şi pier.
19 Caravanele din Teman le caută cu privirea,
călătorii din Şeba aşteaptă după ele.
20 S-au ruşinat pentru că şi-au pus încrederea,
au venit până la ei şi au fost făcuţi de ocară.
21 Aşa sunteţi şi voi, un nimic.
Vedeţi angoasa şi vă temeţi.

22 Oare v-am zis eu:
«Aduceţi la mine
sau [aduceţi] din averile voastre un dar la mine!
23 Scăpaţi-mă din mâna celui care oprimă
şi din mâna celor violenţi eliberaţi-mă!»?
24 Învăţaţi-mă şi voi tăcea;
făceţi-mă să înţeleg ce am greşit!
25 Cât de puternice sunt cuvintele dreptăţii! Ce dovedesc dovezile voastre?
26 Oare prin dovezi veţi răsturna cuvintele
şi [veţi lăsa] în vânt vorbele celui deznădăjduit?
27 Într-adevăr, vă aruncaţi asupra orfanului,
îl vindeţi pe prietenul vostru.
28 Acum, binevoiţi să vă întoarceţi spre mine!
În faţa voastră, oare, voi minţi?
29 Întoarceţi-vă, să nu fie înşelăciune;
întorceţi-vă încă o dată: dreptatea mea este aici!
30 Oare este înşelăciune pe limba mea
sau cerul gurii mele nu înţelege supărările?