1 Iefte din Galaad era un om viteaz. El era fiul unei prostituate, iar Galaad era tatăl lui Iefte.
2 Soţia lui Galaad i-a născut [alţi] fii. Fiii soţiei, când au crescut, l-au alungat pe Iefte şi i-au zis: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei”.
3 Iefte a fugit dinaintea fraţilor lui şi a locuit în ţara Tob. S-au adunat la Iefte oameni de nimic şi ieşeau cu el.

4 După ceva timp, fiii lui Amon au pornit război împotriva lui Israel.
5 În timp ce fiii lui Amon luptau împotriva lui Israel, bătrânii din Galaad s-au dus să-l ia pe Iefte din ţara Tob.
6 Ei i-au zis lui Iefte: „Vino să fii căpetenia noastră ca să luptăm împotriva fiilor lui Amon!”.
7 Iefte le-a zis bătrânilor din Galaad: „Oare nu voi m-aţi urât şi m-aţi alungat din casa tatălui meu? De ce veniţi la mine acum când sunteţi în strâmtorare?”.
8 Bătrânii din Galaad i-au răspuns lui Iefte: „Ne întoarcem la tine acum ca să mergi cu noi să lupţi împotriva fiilor lui Amon şi să devii căpetenia noastră, a tuturor celor care locuiesc în Galaad”.
9 Iefte le-a zis bătrânilor din Galaad: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să lupt împotriva fiilor lui Amon şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, eu voi fi căpetenia voastră”.
10 Bătrânii din Galaad i-au zis lui Iefte: „Domnul să fie martor între noi dacă nu vom face după cuvântul tău!”.
11 Iefte a mers cu bătrânii din Galaad. Poporul l-a pus peste el căpetenie şi conducător. Iar Iefte a pronunţat toate cuvintele înaintea Domnului, la Miţpa.

12 Iefte a trimis mesageri la regele fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine că vii să faci război împotriva mea în ţara mea?”.
13 Regele fiilor lui Amon le-a răspuns mesagerilor lui Iefte: „Pentru că Israel, când a plecat din Egipt, a luat ţara mea de la Arnon până la Iaboc şi Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bună voie!”.
14 Iefte a trimis din nou mesageri la regele fiilor lui Amon
15 ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Iefte: «Nu Israel a luat ţara Moab, nici ţara fiilor lui Amon.
16 Căci atunci când Israel a plecat din Egipt, a mers prin pustiu până la Marea Roşie şi a ajuns la Cadeş.
17 Israel a trimis mesageri la regele din Edom ca să-i spună: ‹Lasă-mă, te rog, să trec prin ţara ta!›. Dar regele din Edom n-a voit să audă. A trimis şi la regele din Moab, dar nici el n-a vrut. Şi Israel a rămas la Cadeş.
18 Apoi a mers prin pustiu, a ocolit ţara Edom şi ţara Moab şi a venit la est de ţara lui Moab; şi-au fixat tabăra dincolo de Arnon şi nu au intrat în teritoriul lui Moab pentru că [râul] Arnon era hotarul lui Moab.
19 Israel a trimis mesageri la Sihon, regele amoreilor, regele din Heşbon. Israel i-a zis: ‹Lasă-mă, te rog, să trec prin ţara ta până la locul meu!›.
20 Dar Sihon n-a avut încredere în Israel ca să-l lase să treacă prin ţinutul lui; şi-a adunat tot poporul, şi-a fixat tabăra la Iahaţ şi a luptat împotriva lui Israel.
21 Domnul Dumnezeul lui Israel l-a dat pe Sihon şi tot poporul lui în mâinile lui Israel care i-a bătut. Israel a luat în stăpânire toată ţara amoreilor care locuiau în ţinutul acela.
22 A luat în stăpânire toată ţara amoreilor, de la Arnon până la Iaboc şi de la pustiu până la Iordan.
23 Acum, întrucât Domnul Dumnezeul lui Israel i-a alungat pe amorei dinaintea poporului său Israel, tu vrei să stăpâneşti [ţara] lor?
24 Oare nu stăpâneşti ceea ce ţi-a dat să stăpâneşti Chemoş, dumnezeul tău? Şi noi stăpânim ceea ce eliberează Domnul Dumnezeul nostru înaintea noastră.
25 Acum, eşti tu mai bun decât Balac, fiul lui Ţipor, regele din Moab? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui?
26 Iată, Israel locuieşte de trei sute de ani la Heşbon şi în satele lui, la Aroer şi în satele lui şi în toate cetăţile care sunt pe malurile [râului] Arnon. De ce nu l-aţi luat înapoi în timpul acela?
27 Eu nu am păcătuit împotriva ta, iar tu mi-ai făcut rău că ai luptat împotriva mea. Domnul, judecătorul, să judece între fiii lui Israel şi fiii lui Amon»”.
28 Regele fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care i le-a transmis Iefte.

29 Duhul Domnului a venit peste Iefte. Iefte a traversat [ţinutul triburilor lui] Galaad şi Manase; a trecut la Miţpa, în Galaad; şi din Miţpa, din Galaad, a trecut la fiii lui Amon.

30 Iefte a făcut un vot Domnului şi a zis: „Dacă îi vei da pe fiii lui Amon în mâna mea,
31 oricine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea când mă voi întoarce cu pace de la fiii lui Amon va fi al Domnului şi-l voi aduce ca ardere de tot”.
32 Iefte a mers împotriva fiilor lui Amon şi Domnul i-a dat în mâna lui.
33 Le-a provocat o înfrângere grea de la Aroer până spre Minit – douăzeci de cetăţi – şi până la Abel-Cheramim. Fiii lui Amon au fost umiliţi înaintea fiilor lui Israel.

34 Iefte a venit acasă la Miţpa. Şi iată, fiica sa i-a ieşit în întâmpinare cu tamburine şi dansuri. Ea era singurul lui copil: nu mai avea în afară de ea nici fiu, nici fiică.
35 Când a văzut-o, şi-a rupt hainele şi a zis: „Ah, fiica mea! M-ai dărâmat! Tu eşti dintre cei care mă tulbură, pentru că mi-am deschis gura către Domnul şi n-o mai pot întoarce!”.
36 Ea i-a zis: „Tată, dacă ţi-ai deschis gura către Domnul, fă-mi şi mie conform cu ceea ce a ieşit din gura ta, după cum Domnul a făcut răzbunare împotriva duşmanilor fiilor tăi, împotriva lui Amon!”.
37 Apoi a zis tatălui ei: „Să mi se permită lucrul acesta: lasă-mă două luni să urc şi să cobor în munţi şi să-mi plâng fecioria împreună cu prietenele mele”.
38 El i-a răspuns: „Du-te!”. Şi a lăsat-o două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei şi şi-a plâns fecioria în munţi.
39 După cele două luni, s-a întors la tatăl ei, iar el şi-a împlinit cu ea votul pe care îl făcuse. Ea nu cunoscuse bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul
40 ca, în fiecare an, fetele lui Israel să meargă şi să o celebreze pe fiica lui Iefte din Galaad timp de patru zile pe an.