1 Îngerul Domnului a urcat de la Ghilgal la Bochim şi a zis: „Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care am jurat-o părinţilor voştri. Şi am zis: «Nu voi rupe alianţa mea cu voi niciodată;
2 voi să nu faceţi alianţă cu locuitorii acestei ţări şi să le dărâmaţi altarele. Dar voi n-aţi ascultat de glasul meu». De ce aţi făcut aceasta?
3 Am mai zis atunci: «Nu-i voi alunga dinaintea voastră şi îi veţi avea în coaste; dumnezeii lor vor fi pentru voi capcană»”.
4 După ce a spus îngerul Domnului aceste cuvinte tuturor fiilor lui Israel, poporul şi-a ridicat glasul şi a plâns.
5 Au pus acelui loc numele Bochim şi au adus acolo Domnului jertfe.

6 Iosue a trimis poporul, iar fiii lui Israel au mers fiecare la moştenirea lui ca să ia în stăpânire ţara.
7 Israel l-a slujit pe Domnul în tot timpul vieţii lui Iosue şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosue şi care au văzut toate lucrurile mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel.
8 Iosue, fiul lui Nun, slujitorul Domnului, a murit. El avea o sută zece ani.
9 L-au înmormântat în teritoriul moştenirii sale, la Timnat-Heres, în muntele lui Efraim, la nord de muntele Gaaş.
10 De asemenea, toată generaţia aceea a fost adăugată la părinţii ei. S-a ridicat după ea o altă generaţie care nu l-a cunoscut pe Domnul şi nici lucrările pe care le făcuse pentru Israel.

11 Fiii lui Israel au făcut ceea ce nu-i plăcea Domnului şi au început să slujească baalilor.
12 L-au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor care i-a scos din ţara Egiptului şi au mers după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau: s-au închinat înaintea lor şi au provocat mânia Domnului.
13 L-au părăsit pe Domnul şi i-au slujit pe Baal şi Astartele.
14 Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel, i-a dat în mâinile prădătorilor care i-au prădat, i-a vândut în mâinile duşmanilor lor de jur împrejur şi nu au mai putut să stea împotriva duşmanilor lor.
15 Oriunde ieşeau, mâna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, după cum spusese Domnul şi după cum Domnul le jurase. Şi erau foarte strâmtoraţi.

16 Domnul a ridicat judecători ca să-i elibereze din mâna celor care-i prădau.
17 Ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci s-au desfrânat cu alţi dumnezei şi s-au închinat înaintea lor. S-au îndepărtat repede de la calea pe care au umblat părinţii lor ascultând de poruncile Domnului. Ei nu au făcut aşa.
18 Când Domnul ridica judecători pentru ei, Domnul era cu judecătorul şi-i elibera din mâna duşmanilor lor în tot timpul vieţii judecătorului, căci Domnului i se făcea milă de suspinele lor din cauza celor care îi asupreau şi îi subjugau.
19 Când judecătorul murea, se întorceau şi deveneau mai răi decât părinţii lor mergând după alţi dumnezei, slujindu-le şi închinându-se lor, nu părăseau lucrurile lor şi calea lor cea rea.

20 Atunci mânia Domnului se aprindea împotriva lui Israel. El zicea: „Din cauză că poporul acesta a încălcat alianţa mea pe care am poruncit-o părinţilor lor şi nu au ascultat de glasul meu,
21 nici eu nu voi mai alunga dinaintea lor niciunul dintre popoarele pe care le-a lăsat Iosue când a murit,
22 ca să îl pun la încercare pe Israel, dacă păzesc sau nu calea Domnului şi dacă umblă pe ea aşa cum au păzit-o părinţii lui”.
23 Domnul a lăsat să rămână acele popoare fără să le alunge îndată şi nu le-a dat în mâna lui Iosue.