2
Domnul a trimis un peşte mare să-l înghită pe Iona şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.
Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peştelui.
El a zis:
„L-am chemat pe Domnul din strâmtorarea mea şi mi-a răspuns;
din adâncul locuinţei morţilor am strigat
şi tu mi-ai auzit glasul.
Tu m-ai aruncat în adânc, în inima mării,
şi un torent m-a învăluit:
toate talazurile şi valurile tale au trecut peste mine.
Eu ziceam:
«Sunt alungat dinaintea ochilor tăi,
nu voi mai putea privi spre templul tău cel sfânt».
M-au înconjurat apele până la gât,
abisul m-a învăluit şi trestia s-a împletit în jurul capului meu.
Am coborât până la temeliile munţilor;
Zăvoarele pământului [s-au închis] în urma mea pentru totdeauna.
Dar ai ridicat viaţa mea din groapă,
Doamne Dumnezeul meu.
Când viaţa mea se ofilea în mine,
mi-am adus aminte de Domnul
şi rugăciunea mea a ajuns la tine, în templul tău cel sfânt.
Cei care slujesc idoli ai deşertăciunii
Îndepărtează bunătatea de la ei.
10 Dar eu, cu glas de laudă, îţi voi aduce jertfă,
ce am promis voi împlini.
Mântuirea aparţine Domnului”.
11 Domnul i-a zis peştelui şi el l-a vărsat pe Iona pe uscat.