1 Cuvântul care a fost către Ieremia de la Domnul:
2 Ascultaţi cuvintele acestei alianţe şi spuneţi-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului:
3 Spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Blestemat să fie omul care nu ascultă cuvintele acestei alianţe,
4 pe care am poruncit-o părinţilor voştri în ziua când i-am făcut să iasă din ţara Egiptului, din cuptorul de fier, spunând: ‹Ascultaţi glasul meu şi faceţi tot ceea ce v-am poruncit şi veţi fi poporul meu, iar eu voi fi Dumnezeul vostru!›
5 ca să împlinesc jurământul pe care l-am jurat părinţilor voştri, că le voi da o ţară unde curge lapte şi miere în ziua aceasta»!”.
6 Domnul mi-a zis: „Proclamă toate cuvintele acestei alianţe în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, zicând: «Ascultaţi cuvintele acestei alianţe şi împliniţi-le!»,
7 căci am dat mărturie faţă de părinţii voştri din ziua când i-am scos din ţara Egiptului până astăzi; i-am trezit şi am mărturisit: «Ascultaţi glasul meu!».
8 Dar ei nu au ascultat şi nu şi-au plecat urechea şi au umblat fiecare în încăpăţânarea inimii lor rele; de aceea am făcut să vină asupra lor toate cuvintele acestei alianţe pe care am poruncit s-o împlinească, dar ei nu au împlinit-o”.
9 Domnul mi-a zis: „S-a găsit un complot printre oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului.
10 S-au întors la nelegiuirile părinţilor lor de odinioară, care au refuzat să asculte cuvintele mele şi au umblat după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au rupt alianţa pe care am încheiat-o cu părinţii lor”.
11 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi face să vină asupra lor răul din care nu vor putea să iasă; vor striga spre mine, dar nu-i voi asculta!
12 Atunci, cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor merge să strige către dumnezeii cărora le-au ars tămâie, dar aceştia nu-i vor putea scăpa în timpul nenorocirii lor.
13 Căci după câte sunt cetăţile tale, Iuda,
aşa este numărul dumnezeilor tăi;
şi după numărul străzilor Ierusalimului
aţi fixat altare spre ruşine:
altare ca să ardeţi tămâie lui Baal.
14 Dar tu nu te ruga pentru poporul acesta şiu înălţa strigăt şi rugăciune pentru ei, căci nu este cine să te asculte când ei vor striga către mine din cauza nenorocirii lor!”.

15 Cum de este iubitul meu în casa mea
când mulţi fac planuri rele?
Carnea sacră ei o îndepărtează de la tine:
când faci rău, te poţi atunci bucura?
16 Domnul ţi-a pus numele
„măslin verde, frumos şi cu roade plăcute”.
Dar ca un vuiet mare va aprinde peste el un foc
şi-i va rupe ramurile.
17 Domnul Sabaot, care te-a plantat, a rostit răul împotriva ta din cauza răului casei lui Israel şi al casei lui Iuda pe care şi l-au făcut, provocând mânia mea când au ars tămâie pentru Baal.

18 Domnul mi-a făcut cunoscut şi eu dau mărturie: atunci tu m-ai făcut să văd faptele lor.
19 Dar eu eram ca un miel blând dus la înjunghiere; nu ştiam că ei urzeau planuri împotriva mea: „Să despuiem copacul cât este pe rod, să-l tăiem de pe pământul celor vii şi să nu i se mai amintească numele!”.
20 Doamne Sabaot, tu care judeci cu dreptate,
care cercetezi rărunchii şi inima:
fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor,
pentru că ţie ţi-am destăinuit cauza mea!
21 De aceea, aşa spune Domnul împotriva oamenilor din Anatot care au căutat viaţa ta, zicând: „Să nu mai profeţeşti în numele Domnului, ca să nu mori de mâna noastră!”.
22 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Sabaot: „Iată, îi pedepsesc: tinerii vor muri de sabie, fiii lor şi fiicele lor vor muri de foame”.
23 Şi rest nu va mai rămâne din ei, căci voi face să vină răul asupra oamenilor din Anatot în anul pedepsirii lor.