1 Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier,
cu un vârf de diamant este gravat pe tabla inimii lor
şi pe coarnele altarelor lor,
2 în timp ce fiii lor îşi amintesc de altarele lor
şi de Aşerele lor de lângă copacul verde
şi de pe înălţimea colinelor,
3 pe munţi şi în câmpie,
Bunurile tale şi toate vistieriile tale le voi da jafului,
din cauza înălţimilor şi a păcatului din toate hotarele tale.
4 Tu vei pierde, din cauza ta, moştenirea ta
pe care ţi-am dat-o şi te voi face să le slujeşti duşmanilor tăi
într-o ţară pe care nu o cunoşti,
pentru că ai aprins focul mâniei mele,
care va arde fără încetare.

5 Aşa vorbeşte Domnul:
„Blestemat este bărbatul care-şi pune încrederea în om
şi-şi pune tăria într-un muritor
şi inima lui se îndepărtează de Domnul.
6 El este ca un ienupăr în Arabah,
nu vede când vine binele.
Stă într-un loc uscat din pustiu,
în pământ sărac şi de nelocuit.
7 Binecuvântat este bărbatul care se încrede în Domnul
şi Domnul este cauza încrederii sale.
8 El este ca pomul plantat lângă apă,
care-şi întinde rădăcinile pe mal;
nu se teme când vine arşiţa,
frunzele lui sunt verzi,
în anul secetos nu se îngrijorează
şi nu încetează să facă fructe.
9 Mai înşelătoare decât toate este inima şi de nevindecat:
cine poate s-o cunoască?
10 Eu, Domnul, cercetez inima şi observ rărunchii,
ca să dau fiecăruia după căile sale,
după rodul faptelor sale.
11 Precum potârnichea cloceşte ceea ce nu a depus,
aşa este cel carea adună bogăţii pe nedrept.
La jumătatea zilelor sale le lasă
şi în cele din urmă devine nebun”.

12 Tron de glorie înălţat de la început
este locul sanctuarului nostru.
13 Speranţa lui Israel este Domnul.
Toţi cei care te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine.
Cei care se îndepărtează de mine vor fi scrişi pe pământ,
pentru că au părăsit locul apelor vii, pe Domnul.
14 Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat;
mântuieşte-mă şi voi fi mântuit,
căci tu eşti lauda mea!
15 Iată, ei zic:
„Unde este cuvântul Domnului? Să vină!”.
16 Eu nu m-am grăbit să fiu păstor după tine,
nici nu am dorit ziua fatală.
Tu cunoşti ceea ce a ieşit de pe buzele mele,
este clar în faţa ta.
17 Nu fi pentru mine motiv de spaimă,
tu eşti refugiul meu în ziua cea rea!
18 Cei care mă urmăresc să fie făcuţi de ruşine,
dar eu să nu fiu făcut de ruşine;
să se înspăimânte ei, dar eu să nu mă înspăimânt!
Să vină asupra lor ziua cea rea
şi să-i zdrobeşti de două ori!

19 Aşa mi-a vorbit Domnul: „Mergi şi stai la poarta fiilor poporului prin care intră şi ies regii lui Iuda şi la toate porţile Ierusalimului!
20 Spune-le: «Ascultaţi cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, întregul Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului care intraţi prin aceste porţi!
21 Aşa vorbeşte Domnul: ‹Aveţi grijă de sufletele voastre şi nu purtaţi vreo greutate în ziua de sabat şi s-o aduceţi prin porţile Ierusalimului!
22 Nu scoateţi nicio greutate din casele voastre în ziua de sabat şi nu faceţi nicio lucrare, ci sfinţiţi ziua de sabat după cum le-am poruncit părinţilor voştri!› »”.
23 Dar ei nu au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci şi-au înţepenit grumazul ca să nu asculte şi să nu primească mustrarea.
24 Iar dacă mă veţi asculta – oracolul Domnului – şi nu veţi aduce nicio greutate prin porţile acestei cetăţi în ziua de sabat fără ca să faceţi vreo lucrare,
25 atunci vor intra prin porţile acestei cetăţi regi şi căpetenii care vor sta pe tronul lui David, în care şi călare pe cai [vor veni] ei şi căpeteniile lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului: cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna.
26 Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din ţinutul lui Beniamin, din Şefelah, de la munte şi din Negheb aducând ardere de tot şi jertfă, ofrandă şi tămâie, dând laudă în casa Domnului.
27 Dar dacă nu mă veţi asculta ca să sfinţiţi ziua de sabat şi să nu purtaţi vreo greutate intrând prin porţile Ierusalimului în zi de sabat, atunci voi aprinde un foc la porţile lui şi v adevora palatele Ierusalimului şi nu se va stinge.