14
Acestea sunt [teritoriile] pe care le-au moştenit fiii lui Israel în ţara Canaanului, pe care li le-au împărţit Eleazar, preotul, şi Iosue, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale triburilor fiilor lui Israel.
S-a împărţit prin tragere la sorţi – după cum poruncise Domnul prin Moise – celor nouă triburi şi jumătate.
Căci Moise dăduse moştenire celor două triburi şi jumătate dincolo de Iordan. Însă leviţilor nu le-a dat nicio moştenire printre ei.
Fiii lui Iosif erau două triburi: Manase şi Efraim. Iar leviţilor nu le-au dat nicio parte în ţară, în afară de cetăţi de locuit şi terenuri pentru turmele lor şi pentru bunurile lor.
După cum i-a poruncit Domnul lui Moise, aşa au făcut fiii lui Israel şi au împărţit ţara.
Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosue, la Ghilgal, iar Caleb, fiul lui Iefune, cheneul, i-a zis: „Tu ştii ce i-a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine la Cadeş-Barneea.
Eram în vârstă de patruzeci de ani când Moise, slujitorul Domnului, m-a trimis din Cadeş-Barneea ca să cercetez ţara şi i-am adus informaţii sincere.
Fraţii mei, care au mers cu mine, au descurajat poporul, însă eu l-am urmat întru totul pe Domnul Dumnezeul meu.
În ziua aceea, Moise a jurat: «Fără îndoială, ţinutul pe care a călcat piciorul tău îl veţi primi ca moştenire tu şi fiii tăi pentru totdeauna, pentru că l-ai urmat întru totul pe Domnul Dumnezeul meu».
10 Acum, iată că Domnul m-a ţinut în viaţă, după cum a spus, patruzeci şi cinci de ani de când Domnul a spus aceasta lui Moise, cel care a condus Israelul în pustiu, şi astăzi sunt în vârstă de optzeci şi cinci de ani.
11 Astăzi sunt încă în putere ca atunci când Moise m-a trimis: puterea mea de atunci este aceeaşi cu cea de acum, fie pentru război, fie pentru a ieşi şi pentru a intra.
12 Acum dă-mi muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea pentru că ai auzit atunci că acolo sunt anachimi şi că sunt cetăţi mari şi întărite. Dacă Domnul va fi cu mine, îi voi alunga, după cum a spus Domnul”.
13 Iosue l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, şi i-a dat ca moştenire Hebronul.
14 De aceea, Hebronul a fost moştenirea lui Caleb, fiul lui Iefune, cheneul, până astăzi, pentru că îl urmase întru totul pe Domnul Dumnezeul lui Israel.
15 Numele Hebronului era mai înainte Chiriat-Arb: [Arba] era om mare printre anachimi. Ţara s-a odihnit de război.