1 [Aceasta este partea de moştenire] căzută la sorţi lui Manase, întâiul născut al lui Iosif: lui Machir, întâiul născut al lui Manase, tatăl lui Galaad, pentru că era un războinic, [i-au revenit] Galaadul şi Basanul.
2 Şi ceilalţi fii ai lui Manase [şi-au primit parte], după familiile lor: fiii lui Abiezer, fiii lui Helec, fiii lui Azriel, fiii lui Sihem, fiii lui Hefer, fiii lui Şemida. Aceştia sunt fiii lui Manase, fiul lui Iosif, de parte bărbătească, după familiile lor.
3 Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, nu a avut fii, ci numai fiice. Acestea sunt numele fiicelor lui: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
4 Ele au venit înaintea lui Eleazar, preotul, înaintea lui Iosue, fiul lui Nun, şi a căpeteniilor şi au zis: „Domnul i-a poruncit lui Moise să ne dea moştenire printre fraţii noştri”. Şi le-a dat, după porunca Domnului, moştenire printre fraţii tatălui lor.
5 Lui Manase i-au revenit zece părţi, în afară de ţinutul Galaadului şi al Basanului, dincolo de Iordan.
6 Căci fiicele lui Manase au avut moştenire între fiii lui, iar ţara Galaadului a fost pentru ceilalţi fii ai lui Manase.

7 Hotarul lui Manase era de la Aşer la Micmetat, care e în faţă cu Sihem, şi mergea la dreapta, până la locuitorii din En-Tapuah.
8 [Ţinutul] Tapuah era al fiilor lui Manase; Tapuah, la hotarul cu Manase, era al fiilor lui Efraim.
9 Hotarul cobora spre râul Cana. La sud de râu, cetăţile erau ale lui Efraim, printre cetăţile lui Manase. Teritoriul lui Manase era la nord de râu şi avea ieşirile la mare;
10 spre sud era al lui Efraim şi spre nord al lui Manase, iar marea era hotarul lui. Se întâlnea cu Aşer spre nord şi cu Isahar spre est.
11 În Isahar şi în Aşer, Manase avea: Bet-Şean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii din Dor cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui şi locuitorii din Meghido cu satele lui: cele trei înălţimi.
12 Fiii lui Manase nu au putut să cucerească acele cetăţi, iar canaaneenii au continuat să locuiască în ţinutul acela.
13 Când fiii lui Israel au devenit puternici, i-au supus pe canaaneeni unui tribut, dar nu i-au alungat.

14 Fiii lui Iosif i-au spus lui Iosue: „De ce ne-ai dat ca moştenire prin sorţi numai o singură parte? Noi suntem un popor numeros, după cum ne-a binecuvântat Domnul”.
15 Iosue le-a zis: „Dacă sunteţi un popor numeros, urcaţi în pădure şi tăiaţi-o pentru voi acolo, în ţara ferezeilor şi a refaimilor, dacă muntele Efraim e prea strâmt pentru voi!”.
16 Fiii lui Iosif au zis: „Muntele nu ne ajunge şi toţi canaaneenii care locuiesc în ţinutul din vale, cei ce sunt la Bet-Şean şi în satele lui şi cei ce sunt în Valea Izreel au care de fier”.
17 Iosue a zis casei lui Iosif, lui Efraim şi lui Manase: „Voi sunteţi un popor numeros şi puterea voastră este mare; nu veţi avea o singură parte,
18 ci veţi avea muntele, căci veţi tăia pădurea şi ieşirile ei vor fi ale voastre; îi veţi alunga pe canaaneeni, deşi ei au care de fier şi deşi sunt puternici”.