1 Când au auzit toţi regii amoreilor care erau dincolo de Iordan, spre apus, şi toţi regii canaaneenilor care erau lângă mare cum a secat Domnul apele Iordanului înaintea fiilor lui Israel până când l-au trecut, li s-au înmuiat inimile şi nu mai era suflare în ei în faţa fiilor lui Israel.

2 În vremea aceea Domnul i-a zis lui Iosue: „Fă-ţi cuţite din piatră şi taie-i împrejur pe fiii lui Israel a doua oară!”.
3 Iosue şi-a făcut cuţite din piatră şi i-a tăiat împrejur pe fiii lui Israel pe dealul Aralot.

4 Acesta este motivul pentru care Iosue i-a circumcis: tot poporul care ieşise din Egipt, bărbaţii, toţi oamenii de luptă muriseră în pustiu, pe drum, după ieşirea lor din Egipt.
5 Tot poporul care ieşise din Egipt era tăiat împrejur; dar tot poporul născut în pustiu, pe drum, după ieşirea din Egipt, nu era tăiat împrejur.
6 Căci patruzeci de ani au umblat fiii lui Israel prin pustiu, până când s-a terminat tot poporul oamenilor de război care ieşiseră din Egipt şi care nu ascultaseră de glasul Domnului. Acestora le jurase Domnul că nu vor vedea ţara pe care Domnul o jurase părinţilor lor că le-o va da, ţară în care curge lapte şi miere.
7 În locul lor i-a ridicat pe copiii lor. Iosue i-a tăiat împrejur, căci erau netăiaţi împrejur, pentru că nu-i tăiaseră împrejur pe drum.
8 După ce a terminat de tăiat împrejur tot poporul, au rămas în tabără până ce s-au vindecat.
9 Domnul i-a zis lui Iosue: „Astăzi am îndepărtat de la voi ocara Egiptului”. Şi au pus locului aceluia numele de Ghilgal până în ziua de azi.

10 Fiii lui Israel şi-au fixat tabăra la Ghilgal. Au celebrat Paştele în ziua a paisprezecea a lunii întâi, spre seară, în stepa Ierihonului.
11 În ziua următoare Paştelui, au mâncat din roadele ţării azime şi spice prăjite: chiar în ziua aceea.
12 Mana a încetat în ziua următoare Paştelui când au mâncat din roadele ţării; fiii lui Israel nu au mai avut mană. Au mâncat din produsele ţării Canaanului în anul acela.

13 Când Iosue era aproape de Ierihon, şi-a ridicat ochii şi a văzut: iată, un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă în mână. Iosue s-a dus la el şi i-a zis: „Eşti pentru noi sau pentru adversarii noştri?”.
14 El a răspuns: „Nu, eu sunt căpetenia oştirii Domnului; acum am venit”. Iosue s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a prosternat şi i-a zis: „Ce spune Domnul meu slujitorului său?”.
15 Căpetenia oştirii Domnului i-a zis lui Iosue: „Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este sfânt”. Şi Iosue a făcut aşa.