1 Când au auzit toţi regii care sunt dincoace de Iordan, pe munte, pe câmpie şi pe toată coasta Mării celei Mari, până în dreptul Libanului: heteii, amoreii, canaaneenii, ferezeii, heveii şi iebuseii,
2 s-au adunat împreună printr-o înţelegere ca să lupte împotriva lui Iosue şi împotriva lui Israel.

3 Locuitorii din Gabaon au auzit ce făcuse Iosue [cetăţilor] Ierihon şi Ai.
4 Ei au recurs la o viclenie: au mers şi s-au prefăcut a fi soli; au luat saci vechi pe măgarii lor şi burdufuri vechi, rupte şi cârpite pentru vin,
5 iar în picioare aveau sandale vechi şi cârpite; aveau haine vechi pe ei, iar toată pâinea proviziilor lor era uscată şi mucegăită.

6 Au mers la Iosue în tabără, la Ghilgal, şi i-au zis lui şi tuturor oamenilor din Israel: „Noi venim dintr-o ţară îndepărtată; acum încheiaţi o alianţă cu noi”.
7 Oamenii lui Israel au răspuns heveilor: „Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru. Cum să încheiem alianţă cu voi?”.
8 Ei i-au zis lui Iosue: „Noi suntem slujitorii tăi”. Iosue le-a zis: „Cine sunteţi voi şi de unde veniţi?”.
9 Ei i-au răspuns: „Slujitorii tăi vin dintr-o ţară foarte depărtată datorită numelui Domnului Dumnezeului tău, căci am auzit tot ceea ce a făcut în Egipt
10 şi ce le-a făcut celor doi regi ai amoreilor dincolo de Iordan, lui Sihon, regele din Heşbon, şi lui Og, regele din Basan, care era la Aştarot.
11 Bătrânii noştri şi toţi locuitorii din ţara noastră ne-au zis: «Luaţi cu voi provizii pentru drum, mergeţi înaintea lor şi spuneţi-le: ‹Noi suntem sclavii voştri; acum faceţi alianţă cu noi› ».
12 Această pâine a noastră era caldă când am luat-o ca provizii de acasă în ziua când am plecat să venim la voi; acum este uscată şi fărâmiţată.
13 Aceste burdufuri pentru vin, când le-am umplut, erau noi; iată-le, s-au rupt; hainele şi sandalele noastre s-au uzat de lungimea prea mare a drumului”.
14 Bărbaţii [lui Israel] au luat din proviziile lor fără să-l întrebe pe Domnul.
15 Iosue a făcut pace cu ei şi a încheiat o alianţă cu ei ca să-i lase în viaţă, iar căpeteniile comunităţii au făcut jurământ cu ei.
16 După trei zile de la încheierea alianţei cu ei, [israeliţii] au aflat că sunt vecini cu ei şi că locuiesc în mijlocul lor.
17 Fiii lui Israel au plecat şi au ajuns în cetăţile lor a treia zi. Cetăţile lor erau: Gabaon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim.
18 Însă nu i-au bătut întrucât căpeteniile adunării făcuseră jurământ cu ei pe Domnul Dumnezeul lui Israel. Toată adunarea a murmurat împotriva căpeteniilor.

19 Toate căpeteniile au zis întregii adunări: „Am făcut jurământ cu ei pe Domnul Dumnezeul lui Israel şi acum nu putem să ne atingem de ei.
20 Iată ce le vom face: îi vom lăsa în viaţă ca să nu vină peste noi mânia din cauza jurământului pe care l-am făcut cu ei”.
21 Căpeteniile le-au spus: „Să rămână în viaţă!”. Ei au fost tăietori de lemne şi cărători de apă pentru toată adunarea, după cum le spuseseră căpeteniile.
22 Iosue i-a chemat şi le-a zis: „Pentru ce ne-aţi înşelat zicând: «Suntem de foarte departe de voi», pe când voi locuiţi în mijlocul nostru?
23 Acum sunteţi blestemaţi. Nu veţi înceta să fiţi sclavi, tăietori de lemne şi purtători de apă pentru casa Dumnezeului meu”.
24 Ei i-au răspuns lui Iosue: „Sclavii tăi au auzit ceea ce i-a poruncit Domnul Dumnezeul tău lui Moise, slujitorul său, că vă va da toată ţara şi că îi va nimici pe locuitorii ţării înaintea voastră. Ne-am temut foarte mult de voi şi de aceea am făcut lucrul acesta.
25 Acum iată-ne în mânile tale; fă cu noi ce este bine şi ce este drept în ochii tăi”.
26 Iosue le-a făcut astfel: i-a salvat din mâna fiilor lui Israel şi [aceştia] nu i-au omorât.
27 Din ziua aceea, Iosue i-a pus ca tăietori de lemne şi purtători de apă pentru comunitate şi pentru altarul Domnului până în ziua de azi, în locul pe care avea să-l aleagă.