1 Iudita a căzut cu faţa [la pământ], şi-a pus cenuşă pe cap şi şi-a înlăturat sacul pe care-l îmbrăcase. Chiar atunci se aducea la Ierusalim, în casa lui Dumnezeu, jertfa de tămâie a acelei seri. Şi Iudita a strigat cu glas puternic către Domnul şi a zis:
2 „Doamne, Dumnezeul părintelui meu Simeon,
căruia i-ai dat în mână sabia
pentru răzbunarea împotriva străinilor,
ei care au desfăcut cingătoarea fecioarei spre dezonorare
şi i-au dezvelit coapsa spre ruşine
şi i-au profanat sânul spre ocară –
tu, care ai spus: «Aceasta nu va fi»,
iar ei au făcut-o –,
3 pentru aceasta i-ai dat pe conducătorii lor la moarte,
şi patul lor, făcut de ruşine de amăgirea lor,
l-ai amăgit până la sânge
şi i-ai pedepsit pe slujitorii lor împreună cu stăpânii lor
şi pe stăpâni pe tronurile lor,
4 tu, care le-ai dat pe femeile lor prăzii,
pe fiicele lor captivităţii,
şi toate hainele lor
să fie împărţite de fiii iubiţi de tine,
plini de zel faţă de tine,
care au detestat crima sângelui lor
şi care te-au invocat pe tine în ajutor,
Dumnezeule, Dumnezeul meu,
ascultă-mă pe mine, văduva!
5 Tu le-ai făcut pe cele dinaintea acelora
şi pe acelea, şi pe cele care urmează după ele,
pe cele de acum şi pe cele care vor veni le-ai gândit
şi s-au întâmplat cele pe care le-ai gândit.
6 S-au prezentat cele pe care le-ai plănuit
şi au zis: «Iată, suntem de faţă!»,
căci toate căile tale sunt pregătite
şi judecata ta cu anticipaţie.
7 Iată, asirienii şi-au înmulţit armata,
s-au mândrit cu calul şi călăreţul,
s-au îngâmfat cu braţul pedestraşilor
şi şi-au pus speranţa în scut, în suliţă,
în arc şi în praştie,
dar nu au recunoscut
că tu eşti Domnul care zdrobeşte războaiele.
8 Domnul este numele tău!
Loveşte forţa lor cu puterea ta
şi doboară tăria lor în mânia ta!
Căci au plănuit să profaneze cele sfinte ale tale,
să întineze cortul unde locuieşte numele gloriei tale,
să doboare cu fierul cornul altarului tău.
9 Priveşte la aroganţa lor,
trimite mânia ta peste capetele lor
şi dă în mâna mea de văduvă
putere pentru ce am plănuit!
10 Loveşte-l, prin înşelăciunea buzelor mele,
pe sclav ca şi pe stăpân,
pe stăpân ca şi pe slujitorul lui!
Sfărâmă-le trufia printr-o mână de femeie!
11 Căci forţa ta nu stă în mulţime,
nici puterea ta în cei ce sunt puternici.
Căci tu eşti Dumnezeul celor umili,
eşti ajutorul celor mici,
apărătorul celor slabi,
ocrotitorul celor părăsiţi
şi mântuitorul celor fără speranţă!
12 Da, da! Dumnezeul părintelui meu
şi Dumnezeul moştenirii lui Israel,
stăpânul cerului şi al pământului,
creatorul apelor şi regele întregii tale creaţii,
ascultă rugăciunea mea!
13 Dă-mi un cuvânt amăgitor
spre rănirea şi moartea lor,
ei care au făcut planuri dure împotriva alianţei tale,
a templului tău sfinţit,
a muntelui Sion şi a casei de locuit a fiilor tăi!
14 Fă ca tot poporul tău şi toate triburile
să descopere ştiinţa că tu eşti Dumnezeu,
Dumnezeul întregii forţe şi puteri,
şi că nu este altcineva
care să protejeze neamul lui Israel
în afară de tine”.