1 Ahab avea şaptezeci de fii în Samaria. Iehu a scris scrisori şi le-a trimis la Samaria capilor bătrâni din Izreel şi preceptorilor [fiilor] lui Ahab, zicând:
2 „Acum, când va ajunge la voi scrisoarea aceasta – şi cu voi sunt fiii stăpânului vostru, cu voi sunt carele şi caii, cetatea întărită şi armele –,
3 vedeţi care este cel mai bun şi cel mai drept dintre fiii stăpânului vostru, puneţi-l pe tronul tatălui său şi luptaţi pentru casa stăpânului vostru!”.
4 Ei s-au temut foarte mult şi au zis: „Iată, doi regi nu au putut să stea în faţa lui! Cum vom putea să stăm noi?”.
5 Cel care era [responsabil] peste palat, cel care era [responsabil] peste cetate, bătrânii şi preceptorii au trimis la Iehu să-i spună: „Noi suntem slujitorii tăi. Tot ceea ce ne spui, vom face. Nu vom pune pe nimeni rege. Fă ceea ce este bine în ochii tăi!”.

6 [Iehu] le-a scris a doua scrisoare, zicând: „Dacă sunteţi ai mei şi dacă ascultaţi de glasul meu, luaţi capetele fiecărui fiu al stăpânului vostru şi veniţi la mine mâine pe vremea aceasta, în Izreel!”. Cei şaptezeci de fii ai regelui erau cu căpeteniile cetăţii care-i creşteau.
7 Când a ajuns la ei scrisoarea, i-au luat pe fiii regelui şi i-au ucis: şaptezeci de oameni. Au pus capetele lor în coşuri şi le-au trimis la [Iehu], în Izreel.

8 Mesagerul a venit şi i-a zis: „Au adus capetele fiilor regelui”. [Iehu] a zis: „Puneţi-le în două grămezi la intrarea porţii până dimineaţă!”.
9 Dimineaţa a ieşit, a stat înaintea întregului popor şi a zis: „Voi sunteţi drepţi! Eu am complotat împotriva stăpânului meu şi l-am ucis. Dar cine i-a lovit pe toţi aceştia?
10 Să ştiţi, deci, că nu se va pierde niciunul dintre cuvintele Domnului pe care Domnul le-a rostit împotriva casei lui Ahab. Domnul va face tot ceea ce a spus prin slujitorul său Ilie”.
11 Apoi, Iehu i-a lovit pe toţi cei care mai rămăseseră din casa lui Ahab la Izreel, pe toate căpeteniile lui, pe cunoştinţele lui, pe preoţii lui până când nu a mai rămas niciun supravieţuitor.

12 Apoi s-a sculat, a plecat şi a mers la Samaria. Când a ajuns la Bet-Emec Haroim, pe drum,
13 Iehu i-a întâlnit pe fraţii lui Ahazia, regele lui Iuda, şi a zis: „Cine sunteţi voi?”. Ei au răspuns: „Suntem fraţii lui Ahazia şi coborâm să-i salutăm pe fiii regelui şi pe fiii reginei”.
14 [Iehu] le-a zis: „Prindeţi-i de vii!”. Ei i-au prins de vii şi i-au ucis – patruzeci şi doi de oameni – la fântâna din Bet-Emec. Nu au lăsat să scape niciunul dintre ei.

15 A plecat de acolo şi l-a întâlnit pe Ionadab, fiul lui Recab, [care venea] înaintea lui. L-a salutat şi i-a zis: „Este inima ta dreaptă, aşa cum este inima mea faţă de inima ta?”. Ionadab a răspuns: „Este”. „Dacă este, dă-mi mâna!”. Şi [Ionadab] i-a dat mâna, iar [Iehu] l-a făcut să se suie la el, în carul său.
16 [Iehu] i-a zis: „Vino cu mine şi vei vedea zelul meu pentru Domnul!”. Şi l-a dus cu carul său.
17 A ajuns la Samaria şi i-a lovit pe toţi cei ai lui Ahab care mai rămăseseră în Samaria până ce i-a distrus, după cuvântul Domnului pe care i-l spusese lui Ilie.

18 Apoi Iehu a adunat tot poporul şi le-a zis: „Ahab l-a slujit pe Baal puţin; Iehu însă îl va sluji mult.
19 Acum, chemaţi-i la mine pe toţi profeţii lui Baal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui: să nu lipsească nimeni, pentru că am o mare jertfă pentru Baal! Cine va lipsi, nu va mai trăi”. Dar Iehu făcea [aceasta] cu viclenie ca să-i ucidă pe slujitorii lui Baal.
20 Iehu a zis: „Convocaţi o adunare sfântă pentru Baal!”. Şi ei au convocat.
21 Iehu a trimis [mesageri] în tot Israelul. Au venit toţi slujitorii lui Baal; n-a fost nimeni care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal şi s-a umplut templul lui Baal de la un capăt la altul.
22 A zis celui care se îngrijea de veşminte: „Scoate veşminte pentru toţi slujitorii lui Baal!”. Iar el le-a scos veşminte.
23 Atunci Iehu şi Ionadab, fiul lui Recab, au venit în templul lui Baal şi le-au zis slujitorilor lui Baal: „Căutaţi şi vedeţi să nu fie niciun slujitor al Domnului aici, ci numai slujitori ai lui Baal!”.
24 Ei au intrat să aducă jertfe şi arderi de tot.

Iehu pusese afară optzeci de oameni şi le zisese: „Cine va lăsa să scape vreunul dintre oamenii pe care i-am adus în mâinile voastre, viaţa lui va fi în locul vieţii aceluia”.
25 Când au terminat de adus arderea de tot, Iehu le-a zis alergătorilor şi căpeteniilor: „Intraţi şi loviţi-i! Să nu iasă nimeni!”. Ei i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Alergătorii şi căpeteniile i-au aruncat [în afara cetăţii], apoi s-au întors în cetatea templului lui Baal.
26 Au scos stela din templul lui Baal şi au ars-o.
27 Au dărâmat stela lui Baal, au distrus templul lui Baal şi l-au făcut o hazna de gunoi până în ziua de azi.

28 Iehu l-a nimicit pe Baal din Israel.
29 Dar Iehu nu s-a îndepărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, adică viţeii de aur care erau în Betel şi care erau în Dan.
30 Domnul i-a zis lui Iehu: „Pentru că ai făcut bine, ai împlinit ceea ce era drept în ochii mei şi ai făcut casei lui Ahab tot ce eu aveam de gând, fiii pe care îi ai vor sta pe tronul lui Israel până la a patra [generaţie]!”.
31 Dar Iehu a avut grijă să umble în legea Domnului Dumnezeului lui Israel din toată inima lui; însă nu s-a îndepărtat de păcatul lui Ieroboam, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

32 În acele zile, Domnul a început să rupă din Israel: Hazael i-a lovit la toate hotarele lui Israel.
33 De la Iordan, de la răsăritul soarelui, [a lovit] tot ţinutul Galaad, Gad, Ruben şi Manase, de la Aroer, care este pe râul Arnon, până la Galaad şi Basan.

34 Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ceea ce a făcut el, vitejia lui, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israel?
35 Iehu a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Samaria. Şi a domnit Ioahaz, fiul lui, în locul său.
36 Zilele cât a domnit Iehu peste Israel în Samaria au fost douăzeci şi opt de ani.