1 În timp ce mulţimea se aduna cu miile, încât se călcau în picioare unii pe alţii, el a început să vorbească mai întâi discipolilor: „Feriţi-vă de aluatul fariseilor care este făţărnicia,
2 căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nici secret care nu va fi cunoscut.
3 Prin urmare, ceea ce aţi spus în întuneric se va auzi la lumină şi ceea ce aţi şoptit la ureche în camera de taină va fi spus în gura mare de pe acoperişuri.

4 Vouă, prietenilor mei, vă spun: nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic.
5 Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în Gheenă; da, vă spun, de acesta să vă temeţi.
6 Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi bani? Şi nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
7 Vouă însă, chiar şi firele de păr de pe cap vă sunt numărate. Nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii.

8 Vă zic dar, oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va da mărturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
9 Însă cine mă va renega înaintea oamenilor va fi renegat înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10 Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.
11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a guvernanţilor şi autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi spune,
12 căci Duhul Sfânt vă va învăţa în acel ceas ce trebuie să spuneţi”.

13 Atunci, unul din mulţime a spus: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine”.
14 Dar el i-a răspuns: „Omule, cine m-a pus judecător sau împărţitor peste voi?”
15 Apoi le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie; deoarece chiar şi atunci când cineva este bogat, viaţa lui nu constă în ceea ce are”.
16 Şi le-a spus o parabolă: „Un om bogat avea un ogor care a dat o recoltă îmbelşugată
17 şi se gândea în sine: «Ce mă fac pentru că nu am unde să-mi adun recolta?»
18 Apoi şi-a zis: «Voi face astfel: voi dărâma hambarele şi îmi voi construi altele mai mari; voi aduna acolo tot grâul şi toate bunurile mele
19 şi voi spune sufletului meu: Suflete, ai adunat bunuri suficiente pentru mulţi ani. Odihneşte-te, mănâncă, bea şi desfătează-te!»
20 Însă Dumnezeu i-a zis: «Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?»
21 Aşa se întâmplă cu acela care adună comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu”.

22 Apoi a spus discipolilor: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi pentru viaţă: ce veţi mânca; nici pentru trupul vostru: cu ce vă veţi îmbrăca.
23 Pentru că viaţa este mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea.
24 Observaţi corbii: nu seamănă, nici nu seceră, nu au nici cămară, nici hambar, dar Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai mult valoraţi voi decât păsările!
25 Cine dintre voi, oricât s-ar strădui, poate să adauge câtuşi de puţin la durata vieţii sale?
26 Deci, dacă nici cel mai mic lucru nu-l puteţi face, de ce vă îngrijoraţi pentru celelalte?
27 Observaţi cum cresc crinii: nici nu trudesc şi nici nu ţes. Totuşi, vă spun că nici Solomon, în toată măreţia lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
28 Aşadar, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba, care astăzi este pe câmp şi mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, oameni cu puţină credinţă!
29 Nu căutaţi nici voi ce să mâncaţi sau ce să beţi şi nici nu vă frământaţi.
30 Toate acestea le caută păgânii din lume; Tatăl vostru însă ştie că aveţi nevoie de acestea.
31 Căutaţi mai degrabă împărăţia lui şi acestea vi se vor adăuga.

32 Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăţia.
33 Vindeţi ceea ce aveţi şi daţi de pomană; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nepieritoare în ceruri, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu o roade.
34 Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

35 Să fie mijlocul vostru încins şi luminile aprinse,
36 iar voi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă ca să-i deschidă de îndată ce vine şi bate la uşă.
37 Fericiţi acei servitori pe care stăpânul îi găseşte veghind atunci când se întoarce! Adevăr vă spun, se va încinge, îi va aşeza la masă şi, venind, îi va servi.
38 Fie că va veni la miezul nopţii, fie că va veni spre dimineaţă şi-i va găsi astfel, fericiţi vor fi!
39 Să ştiţi aceasta: dacă stăpânul casei ar şti ora la care vine hoţul, nu ar lăsa să i se spargă casa.
40 Fiţi şi voi pregătiţi pentru că Fiul Omului va veni la ora la care nu vă aşteptaţi”.

41 Atunci Petru a zis: „Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toţi?”
42 Domnul i-a spus: „Cine este administratorul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl pune peste servitorii săi ca să le dea porţia de hrană la timpul potrivit?
43 Fericit este servitorul acela pe care stăpânul său îl va găsi astfel atunci când se va întoarce!
44 Adevărat vă spun că îl va pune peste toate bunurile sale.
45 Dar dacă acel servitor spune în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină» şi începe să-i lovească pe servitori şi servitoare, să mănânce, să bea şi să se îmbete,
46 stăpânul servitorului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi la ora pe care nu o ştie, îl va pedepsi aspru şi îi va face parte printre cei necredincioşi.
47 Acel slujitor care cunoaşte voinţa stăpânului său, dar nu a pregătit şi nu a făcut după voinţa lui, va primi multe lovituri;
48 cel care nu a cunoscut, dar a făcut lucruri care merită lovituri, va primi puţine; cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult.

49 Foc am venit să arunc pe pământ şi ce altceva vreau decât să se aprindă!
50 Trebuie să fiu botezat cu un botez şi cât sunt de îngrijorat până se va împlini!
51 Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare.
52 Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.
53 Vor fi dezbinaţi tatăl împotriva fiului
şi fiul împotriva tatălui;
mama împotriva fiicei
şi fiica împotriva mamei;
soacra împotriva nurorii
şi nora împotriva soacrei”.

54 Apoi a spus mulţimilor: „Când vedeţi că un nor se ridică de la apus, spuneţi că vine ploaia, şi aşa este.
55 Iar când bate vântul dinspre miazăzi, spuneţi că va fi cald, şi aşa este.
56 Ipocriţilor, aspectul pământului şi al cerului ştiţi să-l interpretaţi; dar de ce nu ştiţi să interpretaţi timpul de faţă?

57 De ce, aşadar, nu judecaţi voi înşivă ceea ce este drept?
58 Când mergi cu duşmanul tău la tribunal, străduieşte-te pe drum să scapi de el, ca nu cumva să te târască în faţa judecătorului, iar judecătorul să te predea executorului şi executorul să te arunce în închisoare.
59 Îţi spun, nu vei ieşi de acolo până ce nu vei fi plătit şi ultimul bănuţ”.