1 Într-o zi de sâmbătă, trecea printre lanuri de grâu, iar discipolii lui rupeau spice, le frecau în palmă şi le mâncau.
2 Însă unii dintre farisei au spus: „De ce faceţi ceea ce nu este permis sâmbăta?”
3 Isus le-a răspuns: „Nu aţi citit ce a făcut David când era flămând, el şi cei care erau cu el,
4 când a intrat în casa lui Dumnezeu şi, luând pâinile ofrandei, pe care nu aveau voie să le mănânce decât numai preoţii, a mâncat şi a dat şi celor ce erau cu el?”
5 Şi le-a spus: „Fiul Omului este stăpânul sâmbetei”.

6 Într-o altă zi de sâmbătă, a intrat în sinagogă şi învăţa. Era acolo un om a cărui mână dreaptă era paralizată.
7 Cărturarii, însă, şi fariseii îl urmăreau ca să vadă dacă vindecă în zi de sâmbătă, ca să găsească de ce să-l acuze.
8 Dar el cunoştea gândurile lor şi i-a spus omului care avea mâna paralizată: „Ridică-te şi stai în mijloc!” El s-a ridicat şi a stat acolo.
9 Isus le-a spus: „Vă întreb dacă este permis în zi de sâmbătă să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?”
10 Privindu-i pe toţi de jur împrejur, i-a spus: „Întinde-ţi mâna!” El a făcut astfel şi mâna lui s-a vindecat.
11 Dar ei s-au umplut de furie şi se sfătuiau ce-ar putea să-i facă lui Isus.

12 În zilele acelea, s-a dus pe munte să se roage şi a petrecut noaptea rugându-se lui Dumnezeu.
13 Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe discipolii săi la sine şi a ales doisprezece dintre ei pe care i-a numit apostoli:
14 pe Simon, pe care l-a numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, pe Iacob şi Ioan, pe Filip şi Bartolomeu,
15 pe Matei şi Toma, pe Iacob, fiul lui Alfeu, şi pe Simon numit Zelotul,
16 pe Iuda, fiul lui Iacob, şi pe Iuda Iscariot, care a devenit trădător.

17 Coborând împreună cu ei, s-a oprit pe câmpie. O mare mulţime de discipoli şi mult popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi din regiunea Tirului şi a Sidonului, de lângă mare,
18 au venit ca să-l asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi
19 şi toată mulţimea încerca să-l atingă pentru că ieşea din el o putere care-i vindeca pe toţi.

20 Ridicându-şi ochii spre discipolii săi, a spus:
„Fericiţi voi, cei săraci,
căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu.
21 Fericiţi voi, care acum sunteţi flămânzi,
căci vă veţi sătura.
Fericiţi voi, care plângeţi acum, căci veţi râde.
22 Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, când vă vor alunga, când vă vor insulta şi vor şterge numele vostru ca infam din cauza Fiului Omului.
23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi de bucurie, căci iată, răsplata voastră va fi mare în cer; pentru că aşa au făcut şi părinţii lor profeţilor.
24 Dar, vai vouă, bogaţilor,
pentru că vă primiţi mângâierea.
25 Vai vouă, celor care sunteţi sătui acum, căci veţi suferi de foame.
Vai vouă, celor care râdeţi acum, căci veţi boci şi veţi lăcrima.
26 Vai vouă, când toţi oamenii vă vor lăuda; pentru că aşa au făcut părinţii lor profeţilor falşi.

27 Însă vouă, care mă ascultaţi, vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc,
28 binecuvântati-i pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează.
29 Celui care te loveşte peste un obraz întoarcei-l şi pe celălalt, iar pe cel care-ţi ia mantia nu-l împiedica să-ti ia şi tunica.
30 Celui care îţi cere, dă-i, şi de la cel care a luat dintr-ale tale nu cere înapoi.
31 Aşa cum vreţi ca oamenii să vă facă vouă, faceţi-le la fel.
32 Dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Căci şi păcătoşii îi iubesc pe cei care îi iubesc pe ei.
33 Şi dacă faceţi bine celor care vă fac bine, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii fac la fel.
34 Şi dacă daţi cu împrumut celor de la care speraţi să primiţi înapoi, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor ca să primească la fel.
35 Voi însă iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără ca să aşteptaţi nimic, iar răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, pentru că el este bun faţă de cei nerecunoscători şi răi.
36 Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv.

37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi, iertaţi şi veţi fi iertaţi;
38 daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată, scuturată şi cu vârf vi se va turna în poală, căci cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura şi vouă”.
39 Le-a spus şi o parabolă: „Poate un orb să conducă un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?
40 Discipolul nu este superior învăţătorului, dar orice discipol instruit pe deplin va fi la fel ca învăţătorul său.
41 De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău?
42 Cum poţi să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău», atunci când nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea limpede să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

43 Căci nu este nici un pom bun care să facă fructe rele şi nici un pom rău care să facă fructe bune,
44 pentru că orice pom se cunoaşte după fructele sale: doar nu se culeg smochine din spini şi nici struguri din mărăcini.
45 Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale. Căci gura lui vorbeşte din prisosul inimii.

46 De ce mă numiţi «Doamne, Doamne» şi nu faceţi ce vă spun?

47 Oricine vine la mine şi ascultă cuvintele mele şi le îndeplineşte vă voi arăta cu cine se aseamănă:
48 este asemenea cu omul care, construind o casă, a săpat adânc şi a pus temelia pe stâncă. Venind inundaţia, şuvoiul s-a năpustit în casa aceea, dar nu a putut să o clatine pentru că fusese construită bine.
49 Însă cine ascultă şi nu îndeplineşte este asemenea cu omul care construieşte o casă pe pământ, fără temelie. Şuvoiul s-a năpustit asupra ei şi îndată s-a năruit. Iar prăbuşirea ei a fost mare”.