1 Chemându-i pe cei doisprezece, le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor şi puterea de a vindeca boli;
2 apoi i-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi.
3 Şi le-a spus: „Să nu luaţi nimic la drum: nici baston, nici desagă, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi câte două tunici
4 şi în orice casă intraţi, rămâneţi acolo şi de acolo să plecaţi.
5 Dacă unii nu vă primesc, ieşiţi din cetatea aceea, scuturaţi-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor”.
6 Plecând, au străbătut fiecare sat, predicând evanghelia şi săvârşind pretutindeni vindecări.

7 Irod tetrarhul a auzit despre toate cele întâmplate şi era nedumerit pentru că unii ziceau: „Ioan a înviat din morţi”,
8 alţii: „S-a arătat Ilie”; iar alţii: „A înviat unul dintre profeţii cei vechi”.
9 Atunci Irod a spus: „Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este dar acesta despre care aud atâtea?” Şi căuta să-l vadă.

10 După ce s-au întors, apostolii i-au povestit tot ceea ce au făcut, iar el, luându-i cu sine, s-a retras într-o cetate numită Betsaida.
11 Când au aflat mulţimile, au mers după el. El le-a primit şi le-a vorbit despre împărăţia lui Dumnezeu, vindecându-i pe bolnavi.

12 Începuse să se lase înserarea; atunci cei doisprezece s-au apropiat şi i-au spus: „Dă drumul mulţimii pentru ca, mergând prin satele şi ţinuturile dimprejur, să-şi găsească adăpost şi de mâncare, pentru că suntem într-un ţinut pustiu”.
13 El însă le-a spus: „Daţi-le voi să mănânce”. Dar ei au răspuns: „Nu avem decât cinci pâini şi doi peşti. Doar dacă ne-am duce noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta!”
14 Erau cam cinci mii de bărbaţi. Atunci a zis discipolilor săi: „Puneţi-i să se aşeze în grupuri de câte cincizeci!”
15 Ei au făcut astfel şi i-au aşezat pe toţi.
16 Atunci, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulţimii.
17 Toţi au mâncat şi s-au săturat şi au strâns din ceea ce a rămas douăsprezece coşuri cu bucăţi.

18 Pe când se afla la o parte, în rugăciune, iar discipolii erau cu el, i-a întrebat: „Cine spun mulţimile că sunt eu?”
19 Ei i-au răspuns:
„«Ioan Botezătorul», alţii «Ilie», iar alţii că «a înviat unul dintre profeţii cei vechi»”.
20 El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?”
Atunci, răspunzând, Petru a zis: „Cristosul lui Dumnezeu!”

21 Dar el le-a interzis cu stricteţe să spună aceasta cuiva,
22 zicând: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie”.

23 Apoi le spunea tuturor: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze.
24 Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, cine însă îşi va pierde viaţa pentru mine acela o va salva.
25 Aşadar, ce-i foloseşte omului dacă a câştigat lumea întreagă, dar se pierde sau se ruinează pe sine?
26 Căci, dacă cineva se ruşinează de mine şi de cuvintele mele, şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni în gloria sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
27 Adevărat vă spun: sunt unii dintre cei de faţă care nu vor gusta moartea până când nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu”.

28 Cam la opt zile după aceste cuvinte, i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob şi s-a urcat pe munte ca să se roage.
29 Şi, în timp ce se ruga, înfăţişarea feţei lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare.
30 Şi iată, doi bărbaţi vorbeau cu el: aceştia erau Moise şi Ilie
31 care, apărând în măreţie, vorbeau despre plecarea lui care trebuia să se împlinească în Ierusalim.
32 Iar Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn; când s-au trezit, au văzut gloria lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau de vorbă cu el.
33 Când aceştia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”, neştiind, de fapt, ce zice.
34 Pe când spunea acestea, a apărut un nor şi i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor.
35 Atunci s-a auzit o voce din nor spunând: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaţi de el!”
36 Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut şi nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut.

37 În ziua următoare, după ce a coborât de pe munte, i-a ieşit în cale o mulţime mare.
38 Şi iată, un bărbat din mulţime a strigat: „Învăţătorule, te rog, priveşte la fiul meu, pentru că este singurul meu copil
39 şi iată, un duh îl ia în stăpânire şi, pe neaşteptate, strigă, îl scutură puternic de spumegă şi, apoi, cu greu pleacă de la el, lăsându-l epuizat.
40 I-am rugat pe discipolii tăi să-l alunge, dar n-au putut!”
41 Atunci Isus a răspuns: „O, generaţie necredincioasă şi perversă, până când voi mai fi cu voi şi vă voi suporta? Adu-l pe fiul tău aici!”
42 Când s-a apropiat acesta de el, diavolul l-a aruncat la pământ şi l-a scuturat cumplit. Dar Isus a ameninţat duhul necurat, l-a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui său.
43 Toţi erau uluiţi de măreţia lui Dumnezeu.

În timp ce toţi se mirau pentru toate câte le făcea, el le-a spus discipolilor săi:
44 „Ascultaţi cu atenţie cuvintele acestea: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor”.
45 Însă ei nu înţelegeau cuvântul acesta, căci era nelămurit pentru ei, ca să nu-l priceapă, şi le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.

46 Le-a intrat însă în minte întrebarea: cine dintre ei ar fi cel mai mare?
47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă el
48 şi le-a spus: „Cine primeşte acest copil în numele meu pe mine mă primeşte. Şi cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe cel care m-a trimis; căci cel mai mic dintre voi toţi, acela este mare”.

49 Atunci, Ioan i-a spus: „Învăţătorule, am văzut pe cineva care alunga diavoli în numele tău şi l-am oprit pentru că nu te urmează împreună cu noi”.
50 Dar Isus i-a zis: „Nu-l opriţi, căci cine nu este împotriva voastră, este cu voi”.

51 Când s-au împlinit zilele înălţării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim
52 şi a trimis soli înaintea sa. Şi, mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească pentru el.
53 Însă nu l-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalim.
54 Văzând aceasta, discipolii Iacob şi Ioan i-au spus: „Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer şi să-i nimicească?”.

55 Dar, întorcându-se, el i-a mustrat.
56 Şi au mers într-un alt sat.

57 În timp ce mergeau pe drum, cineva i-a spus: „Te voi urma oriunde te vei duce”.
58 Dar Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul”.

59 Altuia i-a spus: „Urmează-mă!” Acela a răspuns: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu”.
60 Dar el i-a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, dar tu, mergi şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu!”

61 Un altul i-a zis: „Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea”.
62 Dar Isus i-a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu este vrednic de împărăţia lui Dumnezeu”.
nerwt Misiunea celor şaptezeci şi doi de discipoli