1 Regele Egiptului a adunat o armată numeroasă ca nisipul de pe ţărmul mării şi multe nave şi a căutat să pună stăpânire peste regatul lui Alexandru prin înşelăciune şi să-l adauge la regatul lui.
2 A mers spre Siria cu cuvinte de pace, iar cei din cetăţi îi deschideau şi îi ieşeau în întâmpinare, pentru că era poruncă de la regele Alexandru să-l întâmpine, întrucât îi era socru.
3 Dar când intra în cetăţi, Ptolemeu lăsa o garnizoană armată în fiecare cetate.
4 Când s-a apropiat de Azot, i-au arătat templul lui Dagon care fusese ars, [cetatea] Azot şi împrejurimile ei distruse, trupurile împrăştiate şi pe cei arşi cărora [Ionatan] le dăduse foc; îi puseseră în grămezi în calea lui.
5 I-au povestit regelui ceea ce făcuse Ionatan pentru ca să-l defăimeze; dar regele a rămas tăcut.
6 Ionatan i-a ieşit în întâmpinare regelui cu alai la Iope, s-au salutat unul pe altul şi au poposit acolo.
7 Ionatan a mers cu regele până la râul numit Eleuteros, apoi s-a întors la Ierusalim.
8 Regele Ptolemeu a pus stăpânire pe cetăţile de pe ţărmul mării până la Seleucia, care este lângă mare, cugetând planuri rele faţă de Alexandru.
9 A trimis mesageri la regele Demetrios, zicând: „Vino ca să încheiem o alianţă între noi! Ţi-o voi da pe fiica mea pe care o are Alexandru şi vei domni în regatul tatălui tău!
10 Îmi pare rău că i-am dat-o pe fiica mea lui, pentru că a căutat să mă ucidă”.
11 Însă îl defăima pentru că dorea regatul lui.
12 După ce i-a luat-o [lui Alexandru] pe fiica lui, i-a dat-o lui Demetrios. S-a înstrăinat de Alexandru şi s-a văzut duşmănia lor.
13 Ptolemeu a mers la Antiohia şi şi-a pus coroana Asiei. Şi-a pus cele două coroane pe cap, cea a Egiptului şi cea a Asiei.
14 Regele Alexandru era în timpul acela în Cilicia, pentru că cei din acel loc se revoltaseră.
15 Alexandru a auzit şi a venit împotriva lui la luptă. Ptolemeu a ieşit, l-a întâmpinat cu mână puternică şi l-a pus pe fugă.
16 Alexandru a fugit spre Arabia ca să se adăpostească acolo, iar regele Ptolemeu a triumfat.
17 Zabdiel, arabul, i-a luat capul lui Alexandru şi i l-a trimis lui Ptolemeu.
18 Regele Ptolemeu a murit în ziua a treia, iar cei care erau [ai lui] în fortăreţele sale au fost ucişi de către cei din fortăreţe.
19 Demetrios a devenit rege în anul o sută şaizeci şi şapte.

20 În acele zile, Ionatan i-a adunat pe cei din Iudeea ca să lupte împotriva fortăreţei din Ierusalim. Şi a purtat multe bătălii împotriva ei.
21 Unii dintre cei care urau poporul lor, bărbaţi fărădelege, au mers la rege şi i-au adus la cunoştinţă că Ionatan asediază fortăreaţa.
22 Când a auzit, s-a mâniat. După ce a auzit, s-a ridicat îndată şi a venit la Ptolemais. I-a scris lui Ionatan să nu mai asedieze, să-i vină în întâmpinare şi să vorbească cu el cât mai repede.
23 Când Ionatan a auzit, a poruncit să se asedieze [în continuare]. I-a chemat pe unii dintre bătrânii lui Israel şi dintre preoţi şi s-a expus el însuşi pericolului.
24 Luând argint, aur, veşminte şi daruri multe, au mers la rege, la Ptolemais, şi a aflat bunăvoinţă înaintea lui.
25 Dar unii nelegiuiţi din neamul lui s-au plâns împotriva sa.
26 Regele a făcut cu el aşa cum au făcut cei dinaintea lui şi l-a onorat înaintea tuturor prietenilor lui.
27 L-a confirmat ca mare preot, ca şi în toate celelalte onoruri pe care le avea înainte, şi l-a făcut să fie considerat printre cei dintâi prieteni.
28 Ionatan l-a rugat pe rege să scutească Iudeea de tributuri, pe cele trei toparhii şi Samaria şi i-a promis trei sute de talanţi.
29 Regelui i-a plăcut şi i-a scris lui Ionatan scrisori despre toate acestea în felul următor:

30 „Regele Demetrios, fratelui Ionatan şi neamului iudeilor, salutare!
31 Copia scrisorii pe care i-am scris-o lui Lastenes, ruda noastră, despre voi, v-am scris-o şi vouă după cum vedeţi:
32 «Regele Demetrios, părintelui Lastenes, salutare!
33 Am hotărât ca neamului iudeilor, prietenii noştri, care păstrează cele drepte faţă de noi, să-i facem bine ca răspuns la bunăvoinţa lor faţă de noi.
34 Am stabilit pentru ei hotarele Iudeii, iar cele trei districte – Afairema, Lida şi Ratamim – să fie adăugate Iudeii de la Samaria împreună cu tot ceea ce este în stăpânirea lor, pentru toţi cei care aduc jertfă la Ierusalim, în locul taxelor regeşti pe care le lua regele de la ei mai înainte în fiecare an din roadele pământului şi ale pomilor.
35 Şi de celelalte ce ni se cuvin de acum înainte din zeciuieli şi din taxele ce ni se cuvin, pentru saline şi cele pentru coroană care ni se cuvin, de toate acestea îi scutim.
36 Să nu se încalce niciuna dintre acestea de acum şi pentru totdeauna!
37 Acum, îngrijiţi-vă să faceţi o copie a acestora ca să-i fie dată lui Ionatan şi să fie pusă pe muntele sfânt într-un loc la vedere!»”.

38 Regele Demetrios, văzând că s-a liniştit pământul înaintea lui şi că nimeni nu se mai ridica împotriva lui, a dat drumul tuturor trupelor, din insulele neamurilor fiecare la locul său, în afară de armatele de străini pe care le tocmise; şi i-au devenit duşmani toate trupele care fuseseră ale părinţilor săi.
39 Trifon, cel care mai înainte fusese cu Alexandru, a văzut că toate armatele murmură împotriva lui Demetrios, a mers la Imalcue, arabul, care se îngrijise de Antioh, copilul lui Alexandru.
40 L-a rugat insistent să-i dea [copilul] ca să-l facă rege în locul tatălui său. I-a făcut cunoscut câte poruncise Demetrios şi duşmănia pe care i-o purtau armatele. Şi a rămas acolo multe zile.

41 Ionatan i-a trimis regelui Demetrios [dorinţa] de a-i scoate pe cei care erau în fortăreaţa din Ierusalim şi din [celelalte] fortăreţe, pentru că erau mereu în luptă cu Israel.
42 Demetrios i-a trimis lui Ionatan [răspuns], zicând: „Nu numai acestea voi face pentru tine şi pentru neamul tău, ci te voi preamări pe tine şi pe neamul tău când mi se va ivi ocazia.
43 Acum vei face bine dacă îmi vei trimite bărbaţi care să se alieze cu mine, întrucât toate trupele mele s-au ridicat împotriva mea”.
44 Ionatan i-a trimis trei mii de bărbaţi foarte puternici la Antiohia. Aceştia s-au dus la rege; s-a bucurat regele de sosirea lor.
45 Dar s-au adunat cei din cetate în mijlocul cetăţii, cam o sută douăzeci de mii, şi au plănuit să-l omoare pe rege.
46 Regele a fugit spre curte, dar cei din cetate au capturat străzile oraşului şi au început lupta.
47 Regele i-a chemat pe iudei în ajutor. Ei s-au adunat la el toţi împreună. S-au împrăştiat în cetate şi au ucis în ziua aceea cam o sută de mii.
48 Au dat foc cetăţii, au luat multă pradă în ziua aceea şi l-au salvat pe rege.
49 Cei din cetate au văzut că iudeii au pus stăpânire pe cetate, după cum voiau, şi şi-au pierdut curajul, au strigat către rege cu cereri, zicând:
50 „Dă-ne [mâna] dreaptă ca să înceteze iudeii să lupte împotriva noastră şi împotriva cetăţii!”.
51 Ei au depus armele şi au făcut pace. Iudeii au dobândit cinste înaintea regelui şi înaintea tuturor celor din regatul lui şi s-au întors la Ierusalim având multe prăzi.
52 Regele Demetrios s-a aşezat pe tronul domniei sale şi pământul s-a liniştit înaintea lui.
53 Însă el nu a menţinut toate cele spuse, s-a înstrăinat de Ionatan şi nu l-a răsplătit pentru binefacerile pe care i le făcuse şi l-a persecutat foarte mult.

54 După acestea, Trifon s-a întors şi copilul Antioh, care era foarte mic, era cu el. L-a făcut rege şi i-a pus coroana [pe cap].
55 S-au adunat la el toate armatele pe care le abandonase Demeterios. Au luptat împotriva lui: el a fugit şi a fost pus în derută.
56 Trifon a luat animalele [de luptă] şi a pus stăpânire pe Antiohia.

57 Tânărul Antioh i-a scris lui Ionatan, zicând: „Te statornicesc mare preot, te stabilesc peste cele patru districte şi vei fi între prietenii regelui”.
58 I-a trimis obiecte de aur şi un serviciu de masă. I-a îngăduit să bea din cupe de aur, să se îmbrace în purpură şi să aibă agrafă de aur.
59 Pe Simon, fratele lui, l-a stabilit strateg de la Scara din Tir şi până la hotarele Egiptului.
60 Ionatan a ieşit şi a străbătut cetăţile de dincolo de râu. A adunat la el toată armata Siriei ca să-i fie aliată, a venit la Ascalon, iar cei din cetate i-au ieşit în întâmpinare cu cinste.
61 A plecat de acolo la Gaza, dar cei din Gaza i-au închis [porţile]. Au înconjurat [cetatea] şi au dat foc împrejurimilor ei şi le-au prădat.
62 Apoi, cei din Gaza i-au cerut pace lui Ionatan şi el le-a dat [mâna] dreaptă. Însă i-a luat ostatici pe fiii căpeteniilor şi i-a trimis la Ierusalim. Iar el a străbătut ţinutul până la Damasc.
63 Ionatan a auzit că au ajuns căpeteniile lui Demetrios la Chedes, care este în Galileea, cu armată numeroasă, plănuind să-l destituie din funcţie.
64 A ieşit în întâmpinarea lor, iar pe fratele lui, Simon, l-a lăsat în zonă.
65 Simon şi-a fixat tabăra împotriva [cetăţii] Baitsur, a luptat împotriva ei multe zile şi a asediat-o.
66 Dar ei i-au cerut să le dea [mâna] dreaptă şi el le-a dat-o. I-a scos de acolo, a capturat cetatea şi a pus în ea o garnizoană.
67 Ionatan şi trupa lui şi-au fixat tabăra la apa Ghenesar. Apoi s-au sculat în zori [ca să meargă] în câmpia Asor.
68 Dar, iată, trupa străinilor le-a ieşit în întâmpinare în câmpie. Aceştia lăsaseră o capcană împotriva lor în munţi şi au ieşit în faţa lor.
69 Cei din capcană s-au năpustit din locurile lor şi s-au ciocnit în luptă.
70 Toţi cei de lângă Ionatan au fugit şi nu a rămas niciunul, în afară de Matatia, [fiul] lui Apsalomos, şi Iuda, [fiul] lui Halfi, căpetenii ale trupelor armatei.
71 Ionatan şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus ţărână pe cap şi s-a rugat.
72 S-a întors împotriva lor la luptă, i-a pus pe fugă şi ei au fugit.
73 Cei care fugiseră de la el au văzut, s-au întors şi împreună cu el i-au urmărit până la Chedes, până la tabăra lor. Şi şi-au fixat acolo tabăra.
74 În ziua aceea au căzut dintre străini cam trei mii de bărbaţi. Apoi, Ionatan s-a întors la Ierusalim.