1 În anul o sută şaptezeci şi doi, regele Demetrios şi-a adunat armatele sale şi a plecat spre Media ca să caute ajutor să lupte împotriva lui Trifon.
2 Arsaches, regele Persiei şi al Mediei, a auzit că Demetrios a intrat în teritoriile sale şi a trimis una dintre căpeteniile sale să-l prindă de viu.
3 Aceasta a mers, a lovit tabăra lui Demetrios, l-a prins şi l-a adus la Arsaches, care l-a pus sub pază.

4 Ţara lui Iuda a fost liniştită în toate zilele lui Simon.
El căuta bunăstarea neamului său
şi le-au fost pe plac autoritatea şi gloria lui în toate zilele.
5 Şi peste toată gloria lui,
a cucerit Iope şi [a făcut-o] port
şi a deschis drum spre insulele mării.
6 A extins graniţele neamului său
şi a pus stăpânire peste regiune.
7 A adunat mulţi captivi
şi a stăpânit în Gazara, în Baitsur şi în fortăreaţa [din Ierusalim].
8 [Iudeii] îşi cultivau pământul în pace:
pământul îşi dădea roadele,
iar copacii din câmpie, fructele lor.
9 Bătrânii şedeau în pieţe şi discutau toţi despre cele bune,
iar tinerii se îmbrăcau cu glorie şi cu haine de luptă.
10 A asigurat cetăţilor provizii
şi le-a înzestrat cu construcţii fortificate
până când renumele gloriei lui s-a răspândit
până la marginile pământului.
11 A făcut pace în toată ţara
şi Israel s-a bucurat cu bucurie mare.
12 Fiecare a stat sub viţa lui de vie şi sub smochinul lui
şi nu era nimeni care să-i sperie.
13 Cel care lupta împotriva lor a dispărut din ţară
şi regii fuseseră zdrobiţi în acele zile.
14 I-a întărit pe toţi cei umili din poporul său,
a căutat [să împlinească] legea
şi i-a îndepărtat pe toţi cei fărădelege şi pe cei nelegiuiţi.
15 A umplut de glorie sanctuarul
şi a multiplicat obiectele sfinte.

16 S-a auzit la Roma şi până în Sparta că Ionatan murise şi s-au întristat foarte mult.
17 Când au auzit că Simon, fratele lui, a devenit mare preot în locul lui şi că a pus stăpânire peste ţinut şi peste cetăţile care erau în el,
18 i-au scris pe tăblii de bronz ca să reînnoiască cu el prietenia şi alianţa pe care o stabiliseră cu Iuda şi cu Ionatan, fraţii lui.
19 Ele au fost citite înaintea adunării din Ierusalim.

20 Aceasta este copia scrisorilor pe care le-au trimis spartanii:
„Căpeteniile spartanilor şi cetatea, lui Simon, marele preot, bătrânilor, preoţilor şi restului poporului, fraţilor iudei, salutare!
21 Ne-am bucurat de sosirea mesagerilor care au fost trimişi la poporul nostru ca să ne facă cunoscute gloria şi cinstea voastră.
22 Am înregistrat cele spuse de ei în legătură cu planurile poporului astfel: «Numenios, [fiul] lui Antioh, şi Antipater, [fiul] lui Iason, mesageri ai iudeilor, au venit la noi ca să reînnoiască cu noi prietenia.
23 A fost pe placul poporului să-i primească pe [aceşti] bărbaţi cu cinste şi să aşeze copia cuvintelor lor în cărţile deschise poporului ca să fie spre aducere aminte pentru poporul spartanilor. Iar o copie i-am trimis-o lui Simon, marele preot»”.

24 După acestea, Simon l-a trimis pe Numenios la Roma, ducând un mare scut de aur de o mie de mine ca să stabilească o alianţă cu ei.

25 Când poporul a auzit aceste cuvinte, a spus: „Ce răsplată să le dăm lui Simon şi fiilor săi?”.
26 Căci el a rămas statornic ca şi fraţii lui şi casa tatălui său; s-au luptat cu duşmanii lui Israel, [alungându-i] de la ei şi i-au stabilit libertatea”. Au scris pe tăblii de bronz şi le-au pus pe stele pe muntele Sion.
27 Aceasta este copia înscrierii:
„În [ziua] a optsprezecea a lunii Elul, în anul o sută şaptezeci şi doi, în al treilea an al lui Simon, marele preot în Asaramel,
28 în adunarea mare a preoţilor, a poporului, a căpeteniilor neamului şi a bătrânilor ţării, ne-a făcut cunoscut
29 că de multe ori au fost războaie în ţară, iar Simon, fiul lui Matatia, preot dintre fiii lui Ioarib, şi fraţii lui şi-au pus viaţa în pericol şi s-au ridicat împotriva potrivnicilor neamului lor ca să facă stabil sanctuarul şi legea şi au umplut de mare glorie neamul lor.
30 Ionatan şi-a adunat neamul şi a devenit pentru el mare preot; apoi a fost adăugat la poporul său.
31 Duşmanii lor s-au sfătuit să pătrundă în ţara lor şi să-şi întindă mâna împotriva sanctuarului.
32 Atunci s-a ridicat Simon şi a luptat pentru neamul lui. A consumat multe bunuri pe care le avea, i-a înarmat pe bărbaţii armatei neamului său şi le-a dat soldă.
33 A fortificat cetăţile din Iudeea şi din Baitsur, care este la hotarul Iudeii unde mai înainte erau armele duşmanilor, şi a aşezat acolo o garnizoană de bărbaţi iudei.
34 A fortificat [cetatea] Iope, care este la [malul] mării, şi Gazara, cea de la hotarul cu Azot, unde mai înainte locuiau duşmanii, şi a pus în ele tot ce era necesar pentru întreţinerea lor.
35 Poporul a văzut credinţa lui Simon şi gloria pe care a voit să o facă neamului său. L-au stabilit drept conducător al lor şi mare preot pentru toate acestea pe care le-a făcut, pentru dreptatea şi fidelitatea cu care şi-a apărat neamul şi pentru că a căutat în orice mod să-şi înalţe poporul.
36 În zilele lui, i-a fost dat să nimicească neamurile care erau în ţinuturile lor şi pe cei din cetatea lui David, din Ierusalim: aceştia îşi făcuseră o fortăreaţă din care ieşeau şi contaminau împrejurimile sanctuarului şi provocau un mare dezastru sfinţeniei [sanctuarului].
37 A aşezat bărbaţi iudei, a fortificat-o pentru siguranţa ţinutului şi a cetăţii şi a înălţat zidurile Ierusalimului.

38 După acestea, regele Demetrios l-a stabilit ca mare preot.
39 L-a făcut unul dintre prietenii săi şi l-a onorat cu mare glorie.
40 El a auzit că iudeii erau numiţi de romani prieteni, aliaţi şi fraţi şi că îi primiseră pe mesagerii lui Simon cu cinste;
41 că iudeilor şi preoţilor le era pe plac ca Simon să fie conducătorul şi marele lor preot în veci, până când se va fi ridicat un profet credincios;
42 să fie peste ei strateg şi să se îngrijească de sanctuar; să stabilească [responsabili] peste lucrările sale, peste ţinuturi, peste arme şi peste fortăreţe;
43 să se îngrijească de sanctuar, să fie ascultat de toţi, să fie scrise cu numele lui toate inscripţiile în ţară, să se îmbrace cu purpură şi cu podoabe de aur.
44 Să nu fie permis nimănui din popor sau dintre preoţi să încalce vreo [hotărâre] dintre acestea sau să se împotrivească la ceea ce el a spus, să ţină adunări în ţară fără [îngăduinţa] lui, să se îmbrace în purpură şi să poarte agrafă de aur.
45 Dacă cineva face ceva împotriva acestora sau le dispreţuieşte, să fie pedepsit.
46 Întregului popor i-a fost pe plac să i se dea lui Simon să facă în conformitate cu aceste cuvinte.
47 Simon a acceptat şi i-a fost pe plac să fie mare preot, să fie strateg şi etnarh al iudeilor şi al preoţilor şi să fie în fruntea tuturor”.
48 Au spus să fie pusă această inscripţie pe tăblii de bronz şi să le aşeze în curtea sanctuarului într-un loc vizibil.
49 Iar copii ale [tăbliilor] să fie puse în trezorerie ca să le aibă [la dispoziţie] Simon şi fiii lui.