1 Fraţilor iudei care sunt în Egipt, salutare! Fraţii iudei care sunt în Ierusalim şi în ţinutul Iudeii, pace şi bunăstare!
2 Domnul să vă facă bine şi să-şi amintească de alianţa sa cu Abraham, cu Isaac şi cu Iacob, slujitorii săi credincioşi!
3 Să vă dea tuturor o inimă ca să vă temeţi de el şi să împliniţi voinţa lui cu inimă mare şi cu suflet binevoitor!
4 Să vă deschidă inimile spre legea şi prescrierile lui şi să vă dăruiască pace!
5 Să vă asculte cererile, să se împace cu voi şi să nu vă părăsească în clipa cea rea!
6 Şi acum noi ne rugăm pentru voi aici.
7 În timpul domniei lui Demetrios, în anul o sută şaizeci şi nouă, noi, iudeii, v-am scris: «În strâmtorarea şi în tulburarea care au venit peste noi în anii aceştia de când Iason şi cei care erau cu el s-au îndepărtat de ţara sfântă şi de domnie,
8 au dat foc porţii [templului] şi au vărsat sânge nevinovat. Noi ne-am rugat Domnului şi am fost ascultaţi; am adus jertfe şi făină aleasă, am aprins candelele şi am aşezat pâinile punerii înainte.
9 Să celebraţi zilele [Sărbătorii] Corturilor în luna Caseleu»”. [Scrisoarea este scrisă] în anul o sută optzeci şi opt.

10 „Cei din Ierusalim, cei din Iudeea, adunarea bătrânilor şi Iuda, lui Aristobul învăţătorul regelui Ptoemeu,din neamul preoţilor unşi şi iudeilor din Egipt, salutare şi sănătate!
11 Salvaţi de Dumnezeu din pericole mari, îi aducem mare mulţumire că ne-a stat alături împotriva regelui.
12 El însuşi i-a alungat pe cei care s-au ridicat împotriva cetăţii sfinte.
13 Căci, ajungând în Persia conducătorul lor şi cei care erau cu el cu o armată care părea de neînvins, au fost măcelăriţi în templul [zeiţei] Nanaia datorită înşelătoriei utilizate de preoţii [zeiţei] Nanaia.
14 [Zicând] Antioh că vrea să se căsătorească cu [zeiţa], Antioh, împreună cu prietenii lui, s-a dus în locul acela ca să ia multe bogăţii ca zestre.
15 Preoţii [zeiţei] Nanaia le-au scos în faţa lui. [Antioh], însoţit de puţini [oameni], a intrat în incinta templului. Când a intrat Antioh, au închis templul,
16 au deschis uşa ascunsă din tavan, au aruncat pietre asupra căpeteniei şi, făcându-i bucăţi şi tăindu-le capetele, le-au aruncat celor de afară.
17 Pentru acestea, binecuvântat să fie Dumnezeul nostru, care i-a dat [morţii] pe cei necredincioşi!

18 Întrucât avem de gând ca, în luna Casleu, în [ziua] a douăzeci şi cincea, să celebrăm purificarea templului, am crezut necesar să vă înştiinţăm ca şi voi să celebraţi [Sărbătoarea] Corturilor şi a focului [care s-a arătat] când Nehemia, după ce a reconstruit templul şi altarul, a adus jertfe.
19 Când părinţii noştri au fost duşi în Persia, atunci preoţi credincioşi au luat din focul de pe altar, l-au ascuns cu grijă în interiorul unei fântâni secate şi l-au pus în siguranţă în aşa fel încât nimeni să nu ştie.
20 Trecând mulţi ani, când a decis Dumnezeu, Nehemia a fost trimis de către regele Persiei [în Iudeea]. Atunci, el i-a trimis după foc pe descendenţii preoţilor care-l ascunseseră. Când aceştia i-au adus la cunoştinţă că nu au găsit foc, ci numai apă densă, le-a poruncit să o scoată şi să o aducă.
21 După ce s-au pregătit cele pentru jertfe, Nehemia le-a poruncit preoţilor să ude cu apa lemnele şi cele aşezate peste ele.
22 După ce au făcut aceasta, după ce a trecut ceva timp, a ieşit soarele, care mai întâi era în nori, şi s-a ridicat un foc mare care i-a mirat pe toţi.
23 Preoţii, şi alături de ei toţi [ceilalţi], făceau rugăciunea în timp ce jertfa se mistuia: Ionatan începea şi ceilalţi răspundeau împreună cu Nehemia.
24 Rugăciunea era astfel: «Doamne, Doamne Dumnezeule creator a toate, cel înfricoşător, puternic, drept şi milostiv, singurul rege şi singurul bun,
25 unicul generos, singurul drept, atotputernic şi veşnic, cel care îl eliberezi pe Israel de orice rău şi cel care i-a făcut pe părinţii noştri aleşi şi sfinţi!
26 Primeşte jertfa pentru întregul tău popor Israel, ocroteşte partea ta şi sfinţeşte-o!
27 Adună-i pe cei împrăştiaţi dintre noi, eliberează-i pe cei care sunt sclavi între neamuri, priveşte spre cei care sunt dispreţuiţi şi batjocoriţi ca să ştie neamurile că tu eşti Dumnezeul nostru!
28 Chinuie-i pe cei care ne oprimă şi ne batjocoresc cu trufie!
29 Sădeşte-l pe poporul tău în locul tău cel sfânt, după cum a zis Moise!».

30 Iar preoţii cântau imnuri.
31 După ce jertfa a fost mistuită, Nehemia a poruncit să ude cu apa rămasă pietrele cele mari.
32 După ce s-a făcut aceasta, s-a ridicat o flacără, dar a fost înghiţită de lumina care strălucea în faţa ei de pe altar.
33 Când au fost cunoscute faptele şi i s-a adus la cunoştinţă regelui perşilor că în locul unde preoţii deportaţi ascunseseră focul a apărut apă, cu care Nehemia şi cei din jurul lui au purificat cele ale jertfei,
34 regele a împrejmuit [locul] şi l-a declarat sacru, după ce a cercetat faptele.
35 Regele primea multe daruri şi dădea celor cărora binevoia.
36 Cei care erau în jurul lui Nehemia au numit acel [lucru] „Neftar”, care se traduce „pur”, însă este numit de mulţi „Neftai”.