1 [Iuda] Macabeul şi cei care erau cu el, sub călăuzirea Domnului, au luat înapoi templul şi cetatea.
2 Au dărâmat altarele construite de străini în piaţă şi sanctuarele.
3 Au purificat templul, au făcut un alt altar şi, scăpărând cremene, au luat foc de la ele, au adus jertfe după un răstimp de doi ani. [Au ars] tămâie, [au aprins] candele şi au aşezat pâinile punerii înainte.
4 După ce au făcut acestea, l-au rugat pe Domnul căzând la pământ să nu-i mai lase să cadă în astfel de nenorociri şi, chiar dacă vor mai păcătui vreodată, să fie pedepsiţi de el cu blândeţe, dar să nu fie daţi pe mâna neamurilor blasfemiatoare şi barbare.
5 Chiar în ziua în care templul fusese profanat de străini, în aceeaşi zi s-a întâmplat purificarea templului: în ziua a douăzeci şi cincea a aceleiaşi luni, care este Casleu.
6 Au celebrat cu bucurie timp de opt zile ca la [Sărbătoarea] Corturilor, amintindu-şi că puţin timp mai înainte [celebraseră] Sărbătoarea Corturilor în munţi şi peşteri, precum animalele sălbatice.
7 Şi, având toiege, ramuri verzi şi de palmier, înălţau imnuri celui care a dus la bun sfârşit purificarea locului său.
8 Au stabilit prin hotărâre comună şi prin vot, pentru tot neamul iudeilor, să celebreze în fiecare an aceste zile.

9 Acesta a fost sfârşitul lui Antioh, cel numit Epifanul.
10 Acum vom prezenta cele întâmplate sub Antioh Eupator, fiul nelegiuitului [Antioh Epifanul], limitându-ne la nenorocirile legate de războaie.
11 Acesta, după ce a primit domnia, l-a numit ca mare strateg pe Lysias peste treburile din Celesiria şi Fenicia.
12 Ptolemeu, numit Macron, cel dintâi în a respecta dreptatea faţă de iudei din cauza nedreptăţii la care fuseseră supuşi, încercase să se poarte paşnic cu ei.
13 Când a fost acuzat de către prieteni la Eupator şi auzind de fiecare dată că este [numit] trădător, întrucât părăsise Ciprul care-i fusese încredinţat de Filometor şi trecuse de partea lui Antioh Epifanul, pentru că nu-şi mai putea ţine autoritatea, şi-a luat viaţa otrăvindu-se.

14 Apoi Gorgias a devenit strategul acestor locuri, ţinea mercenari şi cu orice ocazie făcea război împotriva iudeilor.
15 În acelaşi timp, şi idumeii, care stăpâneau fortăreţe bine situate, îi hărţuiau pe iudei şi, primindu-i pe fugarii din Ierusalim, încercau să întreţină războiul.
16 Dar cei care erau cu [Iuda] Macabeul, făcând rugăciuni, l-au rugat pe Domnul să le fie aliat şi s-au năpustit asupra fortăreţelor idumeilor;
17 atacându-le puternic, le-au cucerit; au ţinut piept tuturor celor care erau pe zid şi i-au ucis pe cei care le cădeau [în mână]. [Cei ucişi] au fost nu mai puţin de douăzeci de mii.
18 Nu mai puţin de [alţi] nouă mii au fugit în două turnuri întărite, având toate cele necesare pentru asediu.
19 [Iuda] Macabeul i-a lăsat pentru a asedia locurile pe Simon şi pe Iosif, precum şi pe Zaheu şi pe cei care erau împreună cu el, suficienţi pentru asediu, iar el a plecat.
20 Dar cei care erau cu Simon, atraşi de argint, au fost înduplecaţi cu bani – şaptezeci de mii de drahme – de unii dintre cei care erau în turnuri şi le-au permis unora să fugă.
21 Când Macabeului i s-au adus la cunoştinţă cele întâmplate, a adunat căpeteniile poporului, acuzându-le că şi-au vândut fraţii pentru argint dându-le drumul duşmanilor împotriva lor.
22 I-a ucis pe aceşti trădători şi a cucerit îndată cele două turnuri.
23 Pentru că toate îi reuşeau [în ceea ce priveşte] armele, a nimicit în cele două [turnuri] mai mult de douăzeci de mii.

24 Timotei, cel care fusese înfrânt mai înainte de iudei, adunând armate străine în număr mare şi strângând nu puţini cai aduşi din Asia, a venit ca să cucerească Iudeea.
25 Cei din jurul Macabeului, la apropierea lui, se rugau lui Dumnezeu punându-şi cenuşă pe capete şi încingându-se cu sac.
26 Căzând la picioarele altarului, îl rugau să se îndure de ei şi să fie duşmanul duşmanilor lor şi potrivnicul potrivnicilor lor, aşa cum spunea legea.

27 Când au terminat rugăciunea, au luat armele şi au ieşit din cetate o bună bucată de drum şi, când s-au apropiat de duşmani, s-au oprit.
28 Chiar la răsăritul soarelui, cele două armate s-au ciocnit: unii având garanţie a succesului şi a victoriei, pe lângă curaj, încrederea în Domnul, în timp ce pe ceilalţi îi determina doar furia.
29 Când bătălia era în toi, le-au apărut duşmanilor din cer cinci bărbaţi magnifici pe cai cu frâie de aur care s-au aşezat în fruntea iudeilor.
30 Luându-l pe Macabeu la mijloc şi acoperindu-l cu armurile lor, îl păzeau să nu fie străpuns, iar asupra potrivnicilor aruncau trăsnete şi fulgere. Pentru aceasta, [duşmanii], copleşiţi de orbire, se împrăştiau într-o deplină confuzie.
31 Au fost ucişi douăzeci de mii cinci sute de [pedestraşi] şi şase sute de călăreţi.
32 Însuşi Timotei a fugit în fortăreaţa numită Gazara, care era foarte bine păzită. Acolo era strateg Haireas.
33 Cei care erau cu Macabeul au asediat cu elan fortăreaţa timp de patru zile.
34 Cei din interior, încrezători în tăria locului, pronunţau blasfemii peste măsură şi aruncau cuvinte nelegiuite.
35 Când s-a ivit ziua a cincea, douăzeci de tineri dintre cei care erau cu Macabeul, aprinşi de mânie din cauza blasfemiilor, s-au căţărat cu curaj pe zid şi cu o furie de fiară îi loveau pe cei care le cădeau [în cale].
36 Alţii, la fel, căţărându-se, i-au atacat pe cei dinăuntru printr-o manevră de diversiune, au dat foc turnurilor, au aprins ruguri şi i-au ars de vii pe blasfemiatori. [Iar alţii], după ce au dărâmat porţile şi au făcut să intre restul [armatei], au pus mâna pe cetate.
37 L-au ucis pe Timotei, care se ascunsese într-o cisternă, pe Haireas, fratele lui, şi pe Apolofanes.
38 După ce au făcut acestea, l-au binecuvântat cu imnuri şi cu laude pe Domnul cel Mare, care făcuse bine Israelului şi-i dăduse victorie.