1 Cam în acel timp, Antioh a pregătit o a doua campanie împotriva Egiptului.
2 S-a întâmplat că în întreaga cetate, aproape pentru patruzeci de zile, s-au arătat călăreţi alergând în aer, cu veşminte aurite şi înarmaţi cu suliţe şi săbii scoase din teacă,
3 grupări de călăreţi aşezate pentru bătălie, atacuri şi incursiuni din ambele părţi, scuturi agitate, mulţime de suliţe şi săgeţi azvârlite, sclipiri de armuri de aur şi platoşe de tot felul.
4 De aceea, toţi se rugau ca arătarea să fie spre bine.

5 Răspândindu-se vorbe false că Antioh a trecut din viaţă, Iason, luând nu mai puţin de o mie [de oameni], a făcut un atac pe neaşteptate împotriva cetăţii. Alungându-i pe cei care stăteau pe zid, cetatea a fost până la urmă cucerită, iar Menelau a fugit în Acropole.
6 Iason a făcut fără milă măcel între propriii săi cetăţeni, fără să se gândească o clipă că reuşita împotriva celor de un neam cu el era de fapt o nereuşită. El socotea că ia trofee de la duşmani, nu de la cei de un neam cu el.
7 Însă nu a reuşit să pună mâna pe putere, ci, până la urmă, plin de ruşine pentru trădare, a plecat ca fugar în Amanitis.
8 Dar la sfârşit a avut o soartă nenorocită: închis la Aretas, tiranul arabilor, apoi fugind din cetate în cetate, urmărit şi urât de toţi ca un renegat de lege, dispreţuit ca un trădător de patrie şi de cetăţeni, a fost alungat în Egipt.
9 El, care alungase pe atâţia din ţară, a pierit pe pământ străin după ce a ajuns la lacedemonieni, unde spera să găsească protecţie datorită înrudirii [iudeilor cu ei].
10 El, care i-a lăsat pe mulţi neînmormântaţi, a sfârşit fără să fie plâns, nici nu i s-a făcut înmormântare şi nu a avut parte de mormântul părintesc.
11 Când i s-au înfăţişat regelui cele întâmplate, s-a gândit că Iudeea s-a revoltat; de aceea, a plecat din Egipt turbat ca o fiară şi a cucerit cetatea prin luptă.
12 A poruncit soldaţilor să-i ucidă fără milă pe cei care le-ar fi căzut [în mână] şi să-i înjunghie pe cei care s-ar fi refugiat în case.
13 A fost măcel între tineri şi bătrâni, masacru între femei şi copii şi omor între fecioare şi prunci.
14 În acele trei zile au fost nimiciţi optzeci de mii [de oameni] – patruzeci de mii sub loviturile mâinilor lor – şi nu mai puţini decât cei înjunghiaţi au fost vânduţi [ca sclavi].

15 Nefiind mulţumit de acestea, a îndrăznit să intre în locul cel mai sfânt de pe întregul pământ, avându-l drept călăuză pe Menelau, cel care a fost trădător al legilor şi al patriei.
16 Cu mâinile sale necurate a luat obiectele sacre şi cele puse de alţi regi pentru creşterea, gloria şi cinstea locului: le-a apucat cu mâinile sale întinate.

17 Antioh s-a mândrit în gândul său, însă nu-şi dădea seama că, din cauza păcatelor locuitorilor cetăţii, Stăpânul s-a mâniat pentru puţin şi de aceea a trecut cu vederea locul [sfânt].
18 Dacă [poporul] nu s-ar fi făcut vinovat de multe păcate, atunci, asemenea lui Heliodor, cel trimis de regele Seleucus ca să cerceteze vistieria, [Antioh], imediat ce a intrat, ar fi fost biciuit şi şi-ar fi pierdut îndrăzneala.
19 Dar Domnul nu a ales poporul de dragul locului, ci locul de dragul poporului.
20 De aceea, însuşi locul [sfânt], după ce a fost lovit împreună cu poporul de nenorociri, a fost părtaş mai târziu la binefaceri şi, fiind părăsit în mânia celui atotputernic, a fost restabilit cu toată gloria când stăpânul cel mare s-a împăcat [cu poporul].

21 După ce Antioh a luat o mie opt sute de talanţi din templu, a plecat în grabă la Antiohia, crezând în trufia şi în semeţia inimii că poate să meargă ca pe mare pe pământ şi să meargă [în picioare] pe mare.
22 I-a lăsat locţiitori, la Ierusalim pe Filip, frigian după neam şi, după fire, mai barbar decât cel care-l stabilise;
23 în Garizim pe Andronic şi, pe lângă aceştia, pe Menelau, care mult mai mult decât ceilalţi se ridica deasupra cetăţenilor având tendinţă de ură împotriva cetăţenilor iudei.

24 L-a trimis pe Apolonius, misarhul, cu o armată de douăzeci şi două de mii de oameni, poruncindu-le să-i înjunghie pe toţi tinerii, iar pe femei şi pe copii să-i vândă [ca sclavi].
25 Acesta a ajuns la Ierusalim şi, prefăcându-se [că are gânduri] de pace, a aşteptat până în sfânta zi de sabat. Atunci, prinzându-i pe iudei în odihnă, le-a poruncit celor care erau cu el să-şi ia armele
26 şi pe toţi cei care ieşiseră să vadă să-i măcelărească. Apoi, năvălind în cetate cu arme, a doborât o mare mulţime.

27 Iuda Macabeul, împreună cu vreo zece tovarăşi, retrăgându-se în pustiu, îşi ducea viaţa în munţi în felul fiarelor împreună cu cei care erau cu el. Se hrăneau numai cu ierburi, ca să se ferească de impuritate.