1 Iuda Macabeul şi cei care erau cu el au pătruns pe ascuns în sate şi şi-au chemat rudele şi, luându-i pe cei care au rămas [fideli] iudaismului, au adunat cam şase mii [de oameni].
2 Îl invocau pe Domnul să privească spre poporul pe care toţi îl călcau în picioare şi să se îndure de templul profanat de oamenii fărădelege;
3 să aibă milă şi de cetatea pustiită şi pe punctul de a fi rasă la pământ şi să asculte sângele care striga spre el.
4 să-şi amintească de uciderea nelegiuită a copiilor nevinovaţi, de blasfemiile aduse împotriva numelui său şi [să arate] că urăşte răul.

5 Când Macabeul şi-a organizat trupa, ea a devenit irezistibilă pentru neamuri, deoarece mânia lui Dumnezeu s-a schimbat în îndurare.
6 Venind pe neaşteptate în cetăţi şi sate, [Iuda Macabeul] le dădea foc şi, ocupând locuri convenabile, punea pe fugă mulţi duşmani.
7 Ataca mai ales cu ajutorul complicităţii nopţii, iar faima vitejiei lui s-a răspândit pretutindeni.

8 Văzând Filip că acest om, în scurt timp, a devenit tot mai puternic şi că avea succes tot mai des, i-a scris lui Ptolemeu, strategul Celesiriei şi al Feniciei, să vină în ajutorul intereselor regelui.
9 El l-a ales îndată pe Nicanor, [fiul] lui Patrocle, unul dintre prietenii dintâi [ai regelui], l-a trimis în fruntea unei armate [formate] din diferite neamuri – nu mai puţin de douăzeci de mii [de oameni] – pentru a nimici definitiv neamul iudeilor.L-a pus să-i stea alături pe Gorgias, un strateg care avea experienţă în probleme de război.
10 Nicanor avea de gând să plătească tributul care era de două mii de talanţi, pecare regele îl dădea romanilor din vânzarea iudeilor captivi.
11 Imediat a trimis în cetăţile de pe ţărmul mării invitându-le să cumpere iudei şi promiţându-le nouăzeci de inşi pentru un talant, fără a se gândi la pedeapsa Celui Atotputernic care avea să-l ajungă.

12 Lui Iuda i s-a dat vestea despre înaintarea lui Nicanor, iar el a comunicat-o armatei care era cu el.
13 Cei cărora le era frică şi nu aveau încredere în dreptatea lui Dumnezeu au fugit şi au plecat altundeva.
14 Ceilalţi vindeau tot ceea ce le mai rămăsese şi-l rugau totodată pe Domnul să-i scape de nelegiuitul Nicanor, care îi vânduse înainte de a se întâlni [cu ei].
15 Aceasta, dacă nu pentru ei, cel puţin pentru alianţele [încheiate] cu părinţii lor şi pentru că peste ei a fost invocat cinstitul şi preamăritul său nume.

16 Macabeul, adunându-i pe cei care erau cu el, în număr de şase mii, îi îndemna să nu se înspăimânte de duşmani şi nici să nu ia în seamă mulţimea neamurilor pornite pe nedrept împotriva lor, ci să lupte cu demnitate,
17 având în faţa ochilor dispreţul adus în mod nelegiuit împotriva locului sfânt, asuprirea cetăţii batjocorite de aroganţa lor şi distrugerea organizării strămoşeşti a cetăţii.
18 Şi a zis: „Unii şi-au pus încrederea în arme şi în curaj, noi însă ne punem încrederea în puterea Dumnezeului atotputernic, care îi poate răsturna la un singur semn pe cei care vin împotriva noastră şi întregul pământ”.
19 Le-a relatat despre ajutorul pe care l-au primit strămoşii lor împotriva lui Senaherib când au pierit o sută optzeci şi cinci de mii [de oameni].
20 În Babilon, în lupta împotriva galilor, când au venit în ajutor opt mii [de iudei] împreună cu patru mii de macedoneni: când macedonenii s-au retras, cei opt mii i-au ucis pe cei o sută douăzeci de mii [de duşmani] prin ajutorul venit din cer luând şi multă pradă.

21 După ce i-a încurajat şi i-a pregătit să moară pentru legile lor şi pentru ţară, a împărţit armata în patru.
22 A pus în fruntea fiecărei grupe pe câte un frate de-ai săi: pe Simon, pe Iosif şi pe Ionatan, punând sub [comanda] fiecăruia câte o mie cinci sute [de oameni].
23 [I-a cerut] lui Eleazar să citească din Cartea Sfântă şi a dat [cuvântul] de ordine: „Ajutorul lui Dumnezeu”. Apoi, în fruntea primei grupe, a pornit împotriva lui Nicanor.
24 Avându-l pe Cel Atotputernic ca aliat, au ucis peste nouă mii de duşmani: i-au rănit şi i-au mutilat pe cei mai mulţi din armata lui Nicanor şi i-au obligat pe toţi să fugă.
25 Au luat banii celor care veniseră să-i cumpere [ca sclavi] şi, după ce i-au urmărit îndeajuns, s-au întors fiind presaţi de timp.
26 Era ajunul sabatului şi de aceea nu s-au mai lungit să-i urmărească.
27 După ce au adunat armele duşmanilor şi i-au despuiat, au celebrat sabatul binecuvântându-l cu prisosinţă şi lăudându-l pe Domnul, care îi adusese teferi până în ziua aceea, rânduind-o ca început al îndurării faţă de ei.
28 După sabat, au împărţit din pradă celor mutilaţi, văduvelor şi orfanilor, iar ce a rămas au împărţit între ei şi copiii lor.
29 După ce au făcut acestea, au rostit o rugăciune comună, cerându-i Domnului celui îndurător să se împace pentru totdeauna cu slujitorii săi.

30 Apoi, luptând împotriva lui Timotei şi Bahides, au ucis mai mult de douăzeci de mii [de duşmani] şi au cucerit cu mare uşurinţă fortăreţe înalte. După aceea, au împărţit prada bogată în două părţi egale: una pentru ei, iar cealaltă pentru cei mutilaţi, pentru orfani şi pentru văduve, ba chiar şi pentru bătrâni.
31 Au adunat cu grijă armele de la ei, le-au aşezat pe toate în locuri potrivite, iar restul prăzilor le-au dus la Ierusalim.
32 L-au ucis pe filarhul [oamenilor] lui Timotei, un bărbat foarte nelegiuit, care le adusese multe nenorociri iudeilor.
33 În timp ce se celebra victoria în patrie, i-au ars pe cei care dăduseră foc porţilor sfinte şi pe Calistenes, care fugise într-o căsuţă. Astfel, ei şi-au primit răsplata pentru nelegiuirea lor.

34 Iar cel de trei ori ticălosul Nicanor, care îi adunase pe cei o mie de negustori pentru vânzarea iudeilor,
35 umilit cu ajutorul Domnului de către cei pe care îi considera că sunt de nimic, şi-a aruncat veşmântul de glorie şi, pornind singur ca un sclav fugar în pustiu, a ajuns la Antiohia, încă prea norocos după distrugerea armatei.
36 El, care le promisese romanilor tributul din vânzarea captivilor de la Ierusalim, acum le vestea tuturor că iudeii au un apărător şi că sunt de neînvins iudeii, pentru că ei urmează legile prescrise lor de acesta.