1 Vai de mine! Căci sunt ca la adunatul fructelor,
ca la strânsul bobiţelor în vie
nu este niciun strugure ca să mănânc,
nicio smochină timpurie, dorinţa sufletului meu.
2 A pierit cel credincios din ţară
şi nu mai este niciun drept printre oameni;
toţi pândesc [să verse] sânge
şi fiecare aruncă plasa de vânătoare asupra fratelui său.
3 Palmele sunt [îndreptate] spre rău;
ca să facă bine, căpetenia cere,
judecătorul [face] pentru răsplată,
cel mare îşi spune dorinţa sufletului şi astfel pervertesc [dreptatea].
4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine,
cel mai drept, ca un gard de spini.
Ziua [anunţată] de străjerii tăi, cea a vizitării tale, vine.
Acum va fi deruta lor.
5 Nu te încrede în aproapele,
nu-ţi pune încrederea în prieten
şi ai grijă să-ţi ţii gura închisă faţă de cea care stă la pieptul tău.
6 Căci fiul îşi insultă tatăl,
fiica se ridică împotriva mamei şi nora, împotriva soacrei.
Duşmanii omului sunt cei din casa lui.
7 Dar eu privesc la Domnul,
îl aştept pe Dumnezeul mântuirii mele
şi Dumnezeul meu mă ascultă.

8 Nu te bucura, duşmanca mea,
căci, chiar dacă am căzut, mă voi ridica,
chiar dacă locuiesc în întuneric, Domnul este lumina mea!
9 Voi suporta supărarea Domnului –
căci am păcătuit împotriva lui –
până când va judeca procesul meu şi-mi va face dreptate.
Mă va scoate la lumină şi voi vedea [faptele] lui de dreptate.
10 Va vedea duşmanca mea şi va fi acoperită de ruşine,
ea care-mi spunea: „Unde este Domnul Dumnezeul tău?”.
Ochii mei o vor vedea: acum va fi călcată în picioare
ca noroiul de pe străzi.

11 În ziua când vor fi reclădite zidurile tale,
se vor lărgi hotarele tale.
12 În ziua aceea, vor veni până la tine din Asiria până în Egipt
şi din Egipt până la Râu,
de la mare la mare şi de la munte la munte.
13 Ţara va fi devastată din cauza locuitorilor ei,
din cauza roadelor faptelor lor.

14 Păstoreşte-ţi cu toiagul tău poporul,
turma moştenirii tale, care locuieşte singuratică
în pădurea din mijlocul Carmelului!
Să pască în Basan şi în Galaad ca în zilele de odinioară!
15 Ca în zilele ieşirii tale din ţara Egiptului,
fă-ne să vedem fapte minunate!
16 Vor vedea neamurile şi se vor ruşina de toată vitejia lor;
vor pune mâna la gură şi vor asurzi urechile lor.
17 Vor linge praful ca şarpele,
ca târâtoarele pământului vor tremura în locurile lor de refugiu;
se vor înspăimânta în faţa Domnului Dumnezeului nostru
si se vor teme de tine.

18 Care Dumnezeu este ca tine,
care suporţi nelegiuirea
şi treci peste răzvrătirea restului moştenirii tale?
Nu-şi ţine pe veci mânia,
pentru că iubeşte îndurarea.
19 Se va întoarce şi se va îndura de noi,
va şterge nelegiuirile noastre.
Vei arunca în adâncurile mării toate păcatele lor.
20 Vei arăta fidelitate faţă de Iacob şi bunătate faţă de Abraham,
aşa cum le-ai jurat părinţilor noştri în zilele de demult.