1 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, pe Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi discipoli,
2 spunându-le: „Mergeţi în satul dinaintea voastră şi veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi cu ea un mânz. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la mine.
3 Iar dacă vă va întreba cineva, să spuneţi: «Domnul are nevoie de ei, dar îi va trimite înapoi curând»”.
4 Acest lucru s-a făcut ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:
5 Spuneţi fiicei Sionului:
Iată regele tău vine la tine blând,
aşezat pe o măgăriţă şi pe un mânz,
puiul unui animal de povară.
6 Discipolii s-au dus şi au făcut după cum le-a poruncit Isus.
7 Au adus măgăriţa şi mânzul, au aşternut hainele pe ei, iar el s-a aşezat deasupra.
8 Atunci, mulţimea numeroasă şi-a întins hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe drum.
9 Mulţimile care mergeau înaintea lui şi cele care îl urmau strigau:
„Osana! Fiul lui David!
Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!
Osana în înaltul cerurilor!”
10 Când a intrat el în Ierusalim, toată cetatea s-a tulburat şi spunea: „Cine este acesta?”
11 Iar mulţimile spuneau: „Acesta este profetul Isus din Nazaretul Galileii”.

12 Apoi Isus a intrat în templu şi a început să-i alunge pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei.
13 Şi le spunea: „Este scris:
Casa mea se va numi casă de rugăciune. Voi însă o faceţi peştera tâlharilor”.

14 Atunci, orbi şi şchiopi s-au apropiat de el, în templu, iar el i-a vindecat.
15 Dar arhiereii şi cărturarii, văzând minunile pe care le-a făcut şi pe copiii care strigau în templu: „Osana, Fiului lui David!”, au fost cuprinşi de indignare
16 şi i-au spus: „Auzi ce zic aceştia?” Dar Isus le-a spus: „Da! Nu aţi citit niciodată: Din gura copiilor şi a sugarilor ţi-ai pregătit laudă?”
17 Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate, spre Betania, şi a rămas acolo peste noapte.

18 Dis-de-dimineaţă, când se întorcea în cetate, îi era foame
19 şi, văzând un smochin lângă drum, a venit la el, dar, negăsind nimic în el, decât frunze, i-a zis: „Să nu mai dai rod în veci!”, iar smochinul s-a uscat imediat.
20 Când au văzut discipolii, au fost cuprinşi de uimire şi spuneau: „Cum de s-a uscat smochinul, aşa, dintr-o dată?”
21 Atunci Isus le-a răspuns: „Adevăr vă spun, dacă aţi avea credinţă şi nu v-aţi îndoi, aţi face nu numai ceea ce s-a întâmplat cu smochinul, ci chiar de aţi spune acestui munte: «Ridică-te şi aruncă-te în mare», aşa va fi.
22 Şi tot ce veţi cere cu credinţă în rugăciune, veţi primi”.

23 După ce a intrat în templu, în timp ce învăţa, s-au apropiat de el arhiereii şi mai-marii poporului şi i-au spus: „Cu ce autoritate faci acestea şi cine ţi-a dat această autoritate?”
24 Dar Isus le-a răspuns: „Vă voi întreba şi eu un lucru. Dacă îmi veţi răspunde, vă voi spune şi eu cu ce autoritate fac acestea.
25 Botezul lui Ioan de unde era: din cer sau de la oameni?” Dar ei discutau între ei: „Dacă spunem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce nu aţi crezut în el?»
26 Iar dacă spunem: «De la oameni», ne temem de popor pentru că toţi îl consideră pe Ioan ca profet”.
27 Şi i-au răspuns lui Isus: „Nu ştim”. Atunci el le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.

28 Ce părere aveţi? Un om avea doi fii. A venit la primul şi i-a zis: «Fiule, du-te azi şi lucrează în vie».
29 El i-a răspuns: «Nu vreau», dar apoi i-a părut rău şi s-a dus.
30 A venit apoi la celălalt şi i-a spus la fel, iar el i-a răspuns: «Eu mă duc, Doamne», dar nu s-a dus.
31 Care dintre aceştia doi a făcut voinţa tatălui?” I-au spus: „Primul”. Isus le-a zis: „Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.
32 Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii, dar nu l-aţi crezut, însă vameşii şi desfrânatele l-au crezut. Voi însă deşi aţi văzut, nici măcar după aceea nu v-aţi convertit şi nu l-aţi crezut.

33 Ascultaţi o altă parabolă: Era odată un proprietar care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat în călătorie.
34 Când s-a apropiat timpul culesului, i-a trimis pe servitorii săi la viticultori ca să primească roadele sale.
35 Dar viticultorii, prinzându-i, pe unul l-au bătut, pe altul l-au ucis cu pietre.
36 A trimis din nou alţi servitori, mai numeroşi decât primii, dar le-au făcut la fel.
37 În cele din urmă l-a trimis pe fiul său la ei zicându-şi: «Pe fiul meu îl vor respecta».
38 Însă viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem ca să avem moştenirea lui».
39 Prinzându-l, l-au scos afară din vie şi l-au ucis.
40 Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?”
41 I-au zis: „Pe acei nemernici îi va ucide fără milă, iar via o va da în arendă altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit”.

42 Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi:
Piatra pe care au aruncat-o constructorii,
aceasta a devenit piatră unghiulară;
Domnul a făcut acest lucru
şi este minunat în ochii noştri!
43 De aceea vă spun: împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui popor care va aduce roadele cuvenite.

44 Şi, cine va cădea pe această piatră, se va zdrobi, iar peste cine va cădea ea îl va zdrobi”.
45 Arhiereii şi fariseii, auzind parabolele lui, şi-au dat seama că vorbeşte despre ei
46 şi căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţimi pentru că ele îl considerau profet.