1 Când a coborât de pe munte, îl urmau mulţimi numeroase.
2 Şi iată că s-a apropiat un lepros şi s-a prosternat înaintea lui, spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi”.
3 Întinzându-şi mâna, l-a atins spunându-i: „Vreau. Curăţă-te!” Şi, îndată, lepra lui s-a curăţat.
4 Atunci Isus i-a zis: „Ai grijă să nu spui nimănui, dar mergi, arată-te preotului şi adu oferta pe care a poruncit-o Moise ca mărturie pentru ei”.

5 Intrând în Cafarnaum, a venit la el un centurion, rugându-l:
6 „Doamne, servitorul meu zace în casă, paralizat, suferind groaznic”.
7 El i-a spus: „Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”.
8 Dar centurionul i-a răspuns: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi servitorul meu va fi vindecat.
9 Căci şi eu sunt un om supus autorităţii; având soldaţi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, şi altuia: «Vino!», iar el vine, şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”.
10 Auzind, Isus a rămas uimit şi a spus celor care îl urmau: „Adevăr vă spun că nu am găsit la nimeni în Israel o astfel de credinţă.
11 De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob,
12 iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul din afară. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor”.

13 Apoi Isus i-a spus centurionului: „Mergi, să ţi se facă după cum ai crezut!” Şi în ceasul acela servitorul lui a fost vindecat.

14 Intrând Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cuprinsă de febră.
15 I-a atins mâna şi febra a lăsat-o. Ea s-a ridicat şi a început să-i slujească.

16 La lăsatul serii, i-au adus mulţi posedaţi de diavol, iar el a alungat diavolii cu un cuvânt şi i-a vindecat pe toţi cei bolnavi,
17 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia: El a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre.

18 Văzând Isus mulţimea din jurul său, a poruncit să treacă pe ţărmul celălalt.
19 Atunci s-a apropiat de el unul dintre cărturari şi a spus: „învăţătorule, te voi urma oriunde te vei duce”.
20 Dar Isus i-a zis: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul”.

21 Un altul dintre discipolii lui i-a spus: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi şi să-l îngrop pe tatăl meu”.
22 Dar Isus i-a zis: „Urmează-mă şi lasă morţii să-şi îngroape morţii”.

23 Apoi [Isus] s-a urcat în barcă, iar discipolii l-au urmat.
24 Şi iată că pe mare s-a iscat o furtună atât de puternică încât barca era acoperită de valuri, iar el dormea.
25 Au venit şi l-au trezit spunându-i: „Doamne, salvează-ne! Pierim!”
26 Dar el le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi, oameni cu puţină credinţă?” Atunci, ridicându-se, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.
27 Oamenii au fost cuprinşi de uimire şi spuneau: „Cine este acesta de care ascultă şi vânturile şi marea?”

28 Ajungând pe malul celălalt, în ţinutul gadarenilor, l-au întâmpinat doi posedaţi de diavoli, ieşiţi din morminte, atât de violenţi încât nu putea nimeni să treacă pe drumul acela.
29 Şi iată că au început să strige: „Ce ai cu noi, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici înainte de vreme ca să ne chinuieşti?”
30 Ceva mai departe păştea o turmă mare de porci.
31 Diavolii îl rugau: „Dacă ne alungi, trimite-ne în turma de porci”.
32 El le-a zis: „Mergeţi!” Ieşind [din posedaţi], ei au intrat în porci, şi iată că toată turma s-a aruncat în mare de pe coasta abruptă şi a pierit în apă.
33 Atunci paznicii au fugit şi, ajungând în cetate, au povestit toate şi ce s-a întâmplat cu posedaţii.
34 Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus şi, văzându-l, l-au rugat să plece din ţinutul lor.