1 Când au auzit Sanbalat, Tobia, Gheşem din Arabia şi ceilalţi duşmani ai noştri că reconstruisem zidul şi că nu mai rămăsese nicio spărtură în el – deşi nu fixasem încă uşile la porţi –,
2 atunci Sanbalat şi Gheşem au trimis să-mi spună: „Vino să ne întâlnim la Chefirim, în Valea Ono!”. Însă ei se gândeau să-mi facă rău.
3 Dar eu am trimis mesageri la ei să le zică: „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să cobor. De ce să înceteze lucrarea cât timp eu aş părăsi-o ca să cobor la voi?”.
4 Au trimis la mine în acest mod de patru ori, iar eu le-am răspuns în acelaşi mod.
5 Sanbalat l-a trimis la mine în acelaşi mod pe slujitorul său, care avea în mână o scrisoare deschisă.
6 În ea era scris: „Se aude printre popoare – şi Gaşmu o spune – că tu şi iudeii vă gândiţi să vă răzvrătiţi; de aceea construieşti tu zidul. Şi că, după aceste vorbe, tu vei deveni regele lor;
7 că ai pus chiar profeţi care să strige despre tine în Ierusalim: «Este un rege în Iuda». Regele va auzi aceste vorbe; acum, vino să ne sfătuim împreună!”.
8 Dar eu am trimis să i se spună: „Vorbele acestea nu sunt cum le spui tu, pentru că tu le născoceşti din inima ta!”.
9 Ei toţi voiau să ne intimideze, zicând: „Le vor slăbi mâinile de la lucrare şi ea nu se va termina”. Acum, [Doamne], întăreşte mâinile mele!

10 M-am dus la casa lui Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, care era împiedicat. El a zis:
„Să ne întâlnim la casa lui Dumnezeu,
în mijlocul templului!
Să închidem uşile templului,
căci ei vin să te ucidă:
ei vin noaptea să te ucidă”.

11 Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Şi care om ca mine ar putea să intre în templu şi să trăiască? Nu voi intra!”.
12 Am recunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea, ci a rostit profeţia împotriva mea fiind tocmit de Tobia şi Sanbalat.
13 L-au tocmit ca să mă sperie să fac aşa, să păcătuiesc şi să aibă cu ce să-mi facă nume rău ca să mă acuze.
14 Adu-ţi aminte, Dumnezeule, de Tobia şi de Sanbalat, potrivit cu aceste fapte ale lor! Şi de Noadia, profetesa, şi de ceilalţi profeţi care voiau să mă sperie.

15 Zidul a fost terminat în ziua a douăzeci şi cincea a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile.
16 Când au auzit toţi duşmanii noştri, s-au temut toate popoarele care erau în jurul nostru şi au căzut foarte mult în ochii lor, căci de la Dumnezeul nostru a fost făcută lucrarea aceasta.

17 Chiar în acel timp, nobilii au înmulţit scrisorile pe care i le trimiteau lui Tobia şi acelea ale lui Tobia care ajungeau la ei.
18 Căci mulţi din Iuda erau legaţi prin jurământ de el, pentru că era ginerele lui Şecania, fiul lui Arah, iar Ionatan, fiul său, o luase pe fiica lui Meşulam, fiul lui Berechia.
19 Vorbeau de lucrurile lui bune înaintea mea şi cuvintele mele erau scoase către el. Iar Tobia trimitea scrisori ca să mă sperie.