1 În ziua a douăzeci şi patra a aceleiaşi luni, fiii lui Israel s-au adunat pentru un post, [îmbrăcaţi] cu saci şi având ţărână deasupra [capetelor lor].
2 Descendenţa lui Israel s-a despărţit de toţi străinii; au stat şi şi-au mărturisit păcatele lor şi nelegiuirile părinţilor lor.
3 S-au ridicat la locul lor şi au citit din Cartea Legii Domnului Dumnezeului lor un sfert din zi; apoi, un alt sfert, au mărturisit şi s-au închinat Domnului Dumnezeului lor.
4 S-au ridicat pe podiumul leviţilor Iosue, Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani şi au strigat cu glas puternic către Domnul Dumnezeul lor.

5 Leviţii Iosue, Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis: „Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi-l pe Domnul Dumnezeul vostru din veci şi până-n veci!”. Şi au binecuvântat numele său cel glorios, care este mai presus de orice binecuvântare şi laudă!

6 „Tu, Doamne, numai tu ai făcut cerurile,
cerurile cerurilor şi toată oştirea lor,
pământul cu tot ceea ce este pe el,
mările cu tot ce cuprind ele.
Tu dai viaţă tuturor
şi oştirea cerurilor se închină înaintea ta.

7 Tu, Doamne Dumnezeule,
l-ai ales pe Abram,
l-ai scos din Ur, din Caldeea,
şi i-ai pus numele Abraham.
8 Tu ai aflat inima lui fidelă înaintea ta,
ai încheiat o alianţă cu el
că vei da descendenţei lui
ţara canaaneenilor, a heteilor,
a ferezeilor, a iebuseilor şi a ghergheseilor.
Şi ţi-ai împlinit cuvintele,
căci tu eşti drept.

9 Tu ai văzut suferinţa părinţilor noştri în Egipt
şi le-ai auzit strigătul la Marea Roşie.
10 Ai făcut semne şi minuni împotriva lui Faraon,
împotriva tuturor slujitorilor lui
şi împotriva întregului popor al ţării sale,
pentru că ştiai că se comportaseră cu aroganţă faţă de ei
şi ţi-ai făcut un nume, cum este astăzi.
11 Ai despărţit marea înaintea lor
şi ei au trecut prin mijlocul mării pe uscat;
iar pe urmăritorii lor i-ai aruncat în adâncuri
ca o piatră în ape furioase.
12 Într-o coloană de nor i-ai călăuzit ziua
şi într-o coloană de foc noaptea,
ca să le luminezi calea pe care să meargă.
13 Pe muntele Sinai ai coborât
şi le-ai vorbit din cer.
Le-ai dat judecăţi drepte,
legi adevărate,
hotărâri şi porunci bune.
14 Le-ai făcut cunoscută [ziua] ta cea sfântă de sabat,
le-ai dat porunci, hotărâri şi lege
prin Moise, slujitorul tău.
15 Le-ai dat pâine din cer când le-a fost foame
şi ai scos apă din stâncă atunci când le era sete;
le-ai spus că îi vei duce să moştenească ţara
asupra căreia ţi-ai întins mâna
ca să le-o dai.

16 Dar ei, părinţii noştri, s-au purtat cu aroganţă,
şi-au înţepenit grumazul
şi nu au ascultat de poruncile tale.
17 Au refuzat să asculte
şi au uitat faptele tale minunate
pe care le-ai făcut pentru ei.
Şi-au înţepenit grumazul
şi şi-au pus în cap
să se întoarcă de la slujirea ta, răzvrătindu-se.
Dar tu eşti un Dumnezeu iertător,
binevoitor şi îndurător,
îndelung răbdător şi plin de milostivire
şi nu i-ai părăsit.

18 Chiar şi când şi-au făcut un viţel turnat şi au zis:
«Acesta este dumnezeul tău care te-a scos din Egipt»,
săvârşind o mare blasfemie,
19 tu, în îndurarea ta cea mare,
nu i-ai abandonat în pustiu;
nu ai îndepărtat de la ei coloana de nor
ca să îi călăuzeşti ziua
şi nici coloana de foc noaptea,
ca să le luminezi calea pe care să meargă.
20 Le-ai dat Duhul tău cel bun,
ca să-i facă înţelepţi;
nu le-ai refuzat mana ta de la gură
şi le-ai dat apă când le era sete.
21 Patruzeci de ani te-ai îngrijit de ei
şi nu le-a lipsit [nimic];
hainele nu s-au uzat
şi picioarele nu li s-au umflat.

22 Le-ai dat împărăţii şi popoare
şi le-ai împărţit în regiuni,
şi au luat în stăpânire ţara lui Sihon, regele din Heşbon,
şi ţara lui Og, regele din Basan.
23 I-ai înmulţit pe fiii lor ca stelele cerului
şi i-ai dus în ţara despre care ai vorbit părinţilor lor
că îi vei duce s-o ia în stăpânire.
24 Şi fiii lor au venit şi au luat ţara în stăpânire;
i-ai umilit înaintea lor pe locuitorii ţării, pe canaaneeni,
şi i-ai dat în mâinile lor,
regii lor şi popoarele ţării,
ca să facă din ei după voinţa lor.
25 Au capturat cetăţi fortificate şi pământuri grase,
au luat în stăpânire case pline cu toate bunătăţile,
fântâni săpate, vii, măslini şi pomi [buni] de mâncat.
Au mâncat, s-au săturat şi s-au îngrăşat,
s-au desfătat de marea ta bunătate.
26 Dar ei s-au răzvrătit împotriva ta;
au aruncat în urma lor legea ta,
i-au ucis pe profeţii tăi
care mărturiseau împotriva lor
ca să-i întoarcă la tine:
au săvârşit blasfemii mari.
27 Atunci i-ai dat în mâna celor care îi oprimau
şi ei i-au oprimat.
Dar în timpul când erau oprimaţi,
au strigat la tine,
iar tu i-ai ascultat din ceruri
şi, după marea ta îndurare, le-ai dat eliberatori
care i-au eliberat din mâna celor care îi oprimau.
28 Când aveau odihnă,
ei se întorceau să facă ceea ce este rău în ochii tăi;
atunci tu îi abandonai în mâna duşmanilor lor,
care îi tiranizau.
Ei se întorceau şi strigau către tine,
iar tu îi ascultai din ceruri.
Şi în îndurarea ta,
i-ai eliberat de multe ori.
29 Ai mărturisit împotriva lor ca să-i întorci la legea ta;
dar s-au purtat cu aroganţă
şi nu au ascultat de poruncile şi judecăţile tale.
Au păcătuit împotriva lor,
prin care, dacă le împlineşte,
omul are viaţă prin ele.
Şi-au întors spatele,
şi-au înţepenit grumazul şi nu au ascultat.
30 I-ai îngăduit astfel mulţi ani,
ai mărturisit împotriva lor prin duhul tău, prin profeţii tăi,
dar ei nu şi-au plecat urechea,
şi i-ai dat în mâna popoarelor ţărilor.
31 Dar, în marea ta îndurare,
nu i-ai nimicit şi nu i-ai părăsit,
căci tu eşti un Dumnezeu binevoitor şi îndurător.
32 Acum, Dumnezeul nostru,
Dumnezeu mare, puternic şi înfricoşător,
tu, care păstrezi alianţa şi îndurarea,
să nu ţi se pară puţin lucru toată tulburarea ta
care a venit peste noi,
peste regii noştri, peste căpeteniile noastre,
peste preoţii noştri, peste profeţii noştri,
peste părinţii noştri şi peste întregul tău popor
din zilele regilor Asiriei şi până astăzi!
33 Tu eşti drept în tot ce a venit asupra noastră.
Tu ai acţionat cu fidelitate,
iar noi am comis nelegiuire.
34 Regii noştri, căpeteniile noastre,
preoţii noştri şi părinţii noştri
nu au împlinit legea ta,
nu au fost atenţi faţă de poruncile şi mărturiile tale
prin care ai mărturisit împotriva lor.
35 Dar ei, când domneau în bunăstarea cea mare pe care le-o dăduseşi
şi în ţara cea largă şi grasă pe care ai pus-o înaintea lor,
nu te-au slujit şi nu s-au întors de la faptele lor cele rele.
36 Iată, astăzi suntem sclavi.
Iar în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri
ca să se hrănească din roadele şi din bunurile ei,
iată, noi suntem sclavi în ea.
37 Ea dă roadele ei multe regilor
pe care i-ai pus peste noi din cauza păcatelor noastre;
ei stăpânesc după voinţa lor
asupra trupurilor noastre şi asupra animalelor noastre,
iar noi suntem în mare strâmtorare.