1 Core, fiul lui Iţhar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet, fiii lui Ruben,
2 s-au ridicat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni dintre fiii lui Israel, căpetenii ale adunării, desemnaţi de comunitate, oameni de seamă.
3 S-au adunat împotriva lui Moise şi Aaron şi le-au zis: „Vă ajunge! Căci toată adunarea, toţi sunt sfinţi, şi Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai presus de adunarea Domnului?”.

4 Moise a auzit şi a căzut cu faţa la pământ.
5 [Moise] le-a vorbit lui Core şi la tot grupul lui: „Mâine, Domnul va arăta cine este al lui şi cine este sfânt, şi-l va face să se apropie de el; pe cel pe care l-a ales, acela se va apropia de el.
6 Aceasta să faceţi: Core şi tot grupul lui, luaţi-vă cădelniţe!
7 Mâine, puneţi foc în ele şi puneţi tămâie pe [foc] înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul este sfânt. Vă ajunge, fii ai lui Levi!”.

8 Moise i-a zis lui Core: „Ascultaţi, fii ai lui Levi!
9 Prea puţin este pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a separat din comunitatea lui Israel că să facă să vă apropiaţi de el şi să împliniţi slujba la sanctuarul Domnului şi să staţi înaintea adunării ca să-i slujiţi?
10 V-a lăsat să vă apropiaţi de el, pe tine şi pe toţi fraţii tăi, fiii lui Levi care sunt împreună cu tine, şi acum voiţi şi preoţia?
11 De aceea tu şi toată ceata ta v-aţi strâns împotriva Domnului; şi Aaron, cine este el că murmuraţi împotriva lui?”.

12 Moise a trimis să-i cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu mergem!
13 E prea puţin că ne-ai scos dintr-o ţară unde curge lapte şi miere, ca să ne faci să murim în pustiu, că vrei să mai şi stăpâneşti peste noi?
14 Cu siguranţă nu ne-ai adus într-o ţară unde curge lapte şi miere şi nu ne-ai dat în moştenire ogoare şi vii! Crezi că poţi să scoţi ochii oamenilor acestora? Nu mergem!”.
15 Moise s-a mâniat foarte tare şi a zis Domnului: „Nu privi spre darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar şi n-am făcut rău niciunuia dintre ei”.

16 Moise i-a zis lui Core: „Tu şi tot grupul tău să fiţi înaintea Domnului: tu, ei şi Aaron. Mâine!
17 Luaţi-vă fiecare cădelniţa lui; puneţi tămâie în ele şi aduceţi fiecare cădelniţa sa înaintea Domnului: două sute cincizeci de cădelniţe. Şi tu, şi Aaron, fiecare cu cădelniţa lui”.
18 Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ele, au pus tămâie pe el şi au stat la uşa cortului întâlnirii împreună cu Moise şi Aaron.
19 Core a strâns toată adunarea împotriva lor [Moise şi Aaron], la uşa cortului întâlnirii. Şi gloria Domnului s-a arătat întregii adunări.

20 Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron:
21 „Separaţi-vă din mijlocul acestei adunări şi-i voi nimici într-o clipă”.
22 Ei au căzut cu faţa la pământ şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor [care însufleţesc] pe toţi oamenii! Un singur om a păcătuit, şi tu te mânii împotriva întregii adunări?”.
23 Domnul i-a zis lui Moise:
24 „Vorbeşte adunării: «Depărtaţi-vă din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram!»”.

25 Moise s-a ridicat şi s-a dus la Datan şi Abiram. Iar bătrânii lui Israel au mers după el.
26 El a spus adunării: „Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriţi pentru toate păcatele lor!”.
27 Ei s-au îndepărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram.

Datan şi Abiram au ieşit şi au stat la uşa corturilor lor cu soţiile, fiii şi copiii lor.
28 Moise a zis: „Prin aceasta veţi şti că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri, şi nu eu.
29 Dacă ei vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor fi pedepsiţi cum sunt pedepsiţi toţi oamenii, nu Domnul m-a trimis pe mine;
30 dar dacă Domnul va face ceva neobişnuit, dacă pământul îşi va deschide gura ca să-i înghită pe ei şi tot ceea ce este al lor şi ei vor coborî de vii în Şeol, veţi şti că oamenii aceştia l-au dispreţuit pe Domnul”.

31 Când a terminat de spus toate aceste cuvinte, pământul s-a despicat sub ei.
32 Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit pe ei şi casele lor, pe toţi oamenii lui Core şi toate averile lor.

33 Au coborât de vii în Şeol, ei şi tot ce era al lor; pământul i-a acoperit şi au pierit din mijlocul adunării.
34 Tot Israelul care era în jurul lor a început să strige. Căci ziceau: „Nu cumva să ne înghită pământul”.

35 A ieşit un foc de la Domnul şi i-a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.