1 Fiii lui Israel, toată adunarea, au sosit în pustiul Sin în luna întâi şi poporul a locuit la Cadeş. Acolo a murit Miriam şi a fost îngropată acolo.

2 Adunarea n-avea apă şi s-au adunat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron.
3 Poporul s-a certat cu Moise şi au zis: „De-am fi murit când au murit fraţii noştri înaintea Domnului!
4 De ce aţi adus comunitatea Domnului în pustiul acesta? Ca să murim aici, noi şi vitele noastre?
5 Pentru ce ne-aţi scos din Egipt şi ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă-de-vie, nici rodii, nici apă de băut?”.

6 Moise şi Aaron au plecat de la comunitate la intrarea cortului întâlnirii. Au căzut cu faţa la pământ şi li s-a arătat gloria Domnului.
7 Domnul i-a zis lui Moise:
8 „Ia toiagul şi adună comunitatea, tu şi fratele tău, Aaron. Vorbiţi stâncii înaintea ochilor lor şi va da apă. Fă să iasă astfel apă din stâncă şi să dea de băut comunităţii şi animalelor lor”.

9 Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum i se poruncise.
10 Moise şi Aaron au adunat comunitatea înaintea stâncii. Moise le-a zis: „Ascultaţi, răzvrătiţilor! Va ieşi oare apă pentru voi din stânca aceasta?”.
11 Moise şi-a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă multă, aşa încât au băut comunitatea şi animalele lor.

12 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: „Pentru că nu aţi crezut în mine ca să mă sfinţiţi înaintea fiilor lui Israel, de aceea nu voi veţi duce comunitatea aceasta în ţara pe care le-o dau”.

13 Acestea sunt apele de la Meriba, unde fiii lui Israel s-au certat cu Domnul şi el s-a sfinţit între ei.
14 Moise a trimis mesageri din Cadeş la regele Edomului. „Aşa vorbeşte fratele tău Israel. Tu ştii toate suferinţele care au dat peste noi.
15 Părinţii noştri au coborât în Egipt şi am locuit acolo multă vreme. Dar egiptenii ne-au maltratat, pe noi şi pe părinţii noştri.
16 Am strigat către Domnul şi el ne-a auzit glasul. A trimis un mesager şi ne-a scos din Egipt. Şi iată-ne, suntem la Cadeş, cetate care se află la marginea ţinutului tău.
17 Lasă-ne să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin câmpii, nici prin vii şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul regal, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom traversa ţinutul tău”.
18 Edom i-a răspuns: „Să nu treci pe la mine, căci altfel îţi voi ieşi înainte cu sabia!”.
19 Fiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul principal; şi dacă vom bea din apa ta eu şi turmele mele, îţi voi plăti preţul; vreau doar să trec cu piciorul”.
20 A răspuns: „Să nu treci!”. Edom i-a ieşit înainte cu popor mult şi cu mână tare.
21 Edom n-a vrut să-l lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Israel s-a abătut de la el.

22 Au pornit fiii lui Israel, toată adunarea, de la Cadeş şi au ajuns la muntele Hor.
23 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron pe muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom:
24 „Aaron va fi adăugat la poporul lui. Căci nu va intra în ţara pe care o dau fiilor lui Israel, deoarece v-aţi ridicat împotriva mea la apele de la Meriba.
25 Ia-i pe Aaron şi pe fiul său Eleazar şi du-i pe muntele Hor.
26 Dezbracă-l pe Aaron de veşmintele lui şi îmbracă-l cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron va fi adăugat [la poporul lui] şi va muri acolo”.

27 Moise a făcut aşa cum îi poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, în faţa întregii adunări.
28 Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise şi Eleazar au coborât de pe munte.
29 Toată adunarea a văzut că Aaron murise şi toată casa lui Israel l-a plâns pe Aaron treizeci de zile.