1 Balaam a văzut că era un lucru bun în ochii Domnului să-l binecuvânteze pe Israel şi n-a mai mers ca altădată să caute magie, ci şi-a întors faţa spre pustiu.
2 Balaam şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Israel aşezat după triburile sale. Şi Duhul lui Dumnezeu a fost peste el.
3 [Balaam] şi-a rostit parabola sa:

„Oracolul lui Balaam, fiul lui Beor,
oracolul bărbatului cu ochii deschişi,
4 oracolul celui care aude cuvintele lui Dumnezeu,
al celui care vede ceea ce lasă să se vadă Cel Atotputernic,
al celui care, deşi cade, are ochii deschişi:

5 Cât de frumoase sunt corturile tale, Iacob,
locuinţele tale, Israel!
6 Ele se întind ca nişte văi,
ca nişte grădini lângă râu,
ca aloea pe care a sădit-o Domnul,
precum cedrii pe lângă ape.

7 Apa lui se revarsă din găleţi,
şi sămânţa lui [se bucură] de ape îmbelşugate.
Regele său se ridică mai presus de Agag
şi împărăţia se măreşte.

8 Dumnezeu l-a scos din Egipt
şi este pentru el ca şi coarnele bivolului.
El devorează popoarele care se ridică împotriva lui,
le sfărâmă oasele şi le frânge săgeţile.
9 Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, ca o leoaică:
Cine-l va scula?
Binecuvântat este oricine te binecuvântează
şi blestemat este oricine te blestemă!”.

10 Balac s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam; a bătut din palme şi i-a zis lui Balaam: „Eu te-am chemat să-mi blestemi duşmanii; şi iată că de trei ori tu i-ai binecuvântat!
11 Fugi acum şi du-te acasă! Spusesem că-ţi voi da cinste, dar Domnul te-a împiedicat [să primeşti] cinstea”.
12 Balaam i-a zis lui Balac: „Oare nu le-am spus mesagerilor pe care mi i-ai trimis
13 că, dacă mi-ar da Balac chiar şi casa lui plină cu argint şi cu aur, n-aş putea să încalc cuvântul Domnului şi să fac bine sau rău după inima mea. Ceea ce Domnul îmi spune, aceea spun şi eu.
14 Şi acum, iată că mă duc la poporul meu. Vino şi-ţi voi arăta ce va face poporul acesta poporului tău după aceste zile”.
15 [Balaam] şi-a rostit parabola sa:

„Oracolul lui Balaam, fiul lui Beor,
oracolul bărbatului cu ochii deschişi,
16 oracolul celui care aude cuvintele lui Dumnezeu,
al celui care vede ceea ce lasă să se vadă Cel Atotputernic,
al celui care, deşi cade, are ochii deschişi:

17 Îl văd, dar nu acum,
îl privesc, dar nu de aproape.
O stea răsare din Iacob,
un sceptru se ridică din Israel.
Străpunge hotarele Moabului
şi îi nimiceşte pe toţi fiii lui Set.

18 Va lua în stăpânire Edomul
şi va lua în stăpânire Seirul, duşmanii lui.
Israel va acţiona cu putere.

19 Cel care iese din Iacob îi va nimici pe cei rămaşi din cetate”.

20 [Balaam] l-a văzut pe Amalec şi a rostit parabola sa:
„Amalec este cel dintâi dintre neamuri,
dar sfârşitul lui este distrugerea pentru totdeauna”.

21 [Balaam] i-a văzut pe chenei şi a rostit parabola sa:
„Locuinţa ta este veşnică
şi cuibul tău este pus pe stâncă.

22 Dar Cain va fi distrus prin foc,
până ce Asur te va lua captiv”.

23 [Balaam] şi-a rostit parabola:
„Vai! Cine va mai putea trăi
când va face Dumnezeu acestea?

24 Nişte corăbii vor veni din Chitim,
îl vor asupri pe Asur,
îl vor asupri pe Eber,
dar şi el va pieri odată”.

25 Balaam s-a ridicat, a plecat şi s-a întors acasă. Balac a plecat şi el pe drumul lui.