1 Deci dacă este o încurajare în Cristos, dacă este o stimulare a iubirii, dacă este o comuniune în duh, dacă este o simţire şi îndurare,
2 faceţi-mi bucuria deplină: să gândiţi la fel, să aveţi aceeaşi iubire, aceeaşi simţire, un singur cuget.
3 Să nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din laudă deşartă, ci, cu umilinţă, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de sine,
4 fără ca cineva dintre voi să caute numai ale sale, ci şi ale altora.

5 Să aveţi în voi acea atitudine care este în Cristos Isus.
6 El, fiind din fire Dumnezeu,
nu a considerat un beneficiu propriu
egalitatea sa cu Dumnezeu,
7 ci s-a despuiat pe sine
luând firea sclavului,
devenind asemenea oamenilor,
iar, după felul lui de a fi,
a fost socotit ca un om.
8 S-a umilit pe sine,
făcându-se ascultător până la moarte,
Şi încă moartea pe cruce.
9 Pentru aceasta şi Dumnezeu l-a înălţat
şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume,
10 pentru ca în numele lui Isus
să se plece tot genunchiul:
al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt,
11 Şi orice limbă să dea mărturie
că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.

12 De aceea, iubiţii mei, aşa cum aţi fost întotdeauna ascultători, nu numai în prezenţa mea, ci cu atât mai mult, în absenţa mea, lucraţi la mântuirea voastră cu teamă şi cutremur.
13 De fapt, Dumnezeu este cel care lucrează în voi: el vă face şi să voiţi şi să înfăptuiţi, după bunăvoinţa sa.
14 Toate să le faceţi fără murmurări şi fără discuţii
15 ca să fiţi fără vină şi curaţi, copii neprihăniţi ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generaţii perverse şi rătăcite între care voi apăreţi ca nişte luminători în lume.
16 Ţineţi cu tărie cuvântul vieţii spre mândria mea în ziua lui Cristos, pentru că nu am alergat în zadar şi nici nu m-am trudit degeaba.
17 Şi chiar de va trebui vărsat [sângele meu] peste jertfa şi ofranda credinţei voastre, mă bucur şi mă bucur împreună cu voi toţi.
18 Şi tocmai de aceea, bucuraţi-vă şi voi, bucuraţi-vă împreună cu mine.

19 Am speranţa în Domnul Isus că îl voi trimite la voi curând pe Timotei ca să am şi eu inima uşurată când voi primi veşti despre voi,
20 căci nu am pe nimeni atât de apropiat sufleteşte care să se îngrijească cu atâta sinceritate de problemele voastre.
21 De fapt, toţi urmăresc propriile interese, nu cauza lui Isus Cristos.
22 Voi cunoaşteţi virtutea celui încercat căci a slujit evanghelia împreună cu mine ca un copil alături de tatăl său.
23 Aşadar, sper să-l trimit pe el îndată ce voi vedea ce întorsătură vor lua lucrurile în privinţa mea.
24 Eu însă am încredere în Domnul că voi veni şi eu îndată.

25 Am considerat că este necesar să-l trimit la voi pe Epafrodit, fratele meu, cel care lucrează şi luptă împreună cu mine, cel pe care voi l-aţi trimis ca să mă slujească la nevoie,
26 căci îi era dor de voi toţi şi era trist deoarece voi aţi aflat că fusese bolnav.
27 într-adevăr, a fost bolnav, aproape de moarte, însă Dumnezeu s-a îndurat de el, şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să nu am întristare peste întristare.
28 Aşadar, l-am trimis mai repede ca să-l vedeţi şi să vă bucuraţi din nou, iar eu să fiu mai puţin întristat.
29 Primiţi-l, deci, în Domnul, cu toată bucuria şi cinstiţi-i pe unii ca aceştia,
30 căci pentru lucrarea lui Cristos a fost aproape de moarte, punându-şi viaţa în pericol pentru a completa ceea ce nu puteaţi face voi pentru mine.