1 Pentru ce, Doamne, stai departe, Lamed
de ce te ascunzi la vreme de restrişte?
2 Cel rău în mândria lui, asupreşte pe cel sărman,
care cade în cursele pe care acesta i le întinde.
3 Căci nelegiuitul se laudă în orgoliul său,
iar cel lacom de câştig se consideră binecuvântat.
4 Păcătosul îl dispreţuieşte cu aroganţă pe Domnul:
„Nu va cerceta Dumnezeu; nu este Dumnezeu!”
5 Acestea sunt toate gândurile lui.
La fiecare pas îi merge bine întotdeauna, judecăţile tale sunt prea înalte pentru el; îi dispreţuieşte pe toţi duşmanii săi.
6 El spune în inima sa: „Nu mă clatin,
din neam în neam nu mi se va întâmpla nici un rău!”
7 Gura lui e plină de blasfemii, Pe
de înşelăciune şi asuprire; sub limba lui este răutate şi violenţă.
8 Stă la pândă după tufişuri,
ca să-l ucidă, din ascunzători, pe cel nevinovat: Ain
9 ochii lui îl iscodesc pe cel asuprit.
Stă pitit în ascunzătoarea ca un leu în vizuină, stă pitit ca să-l prindă pe cel sărman. Îl prinde pe cel sărman şi îl trage în laţul său.
10 Cel rău se năpusteşte, stă la pândă
şi cei săraci se prăbuşesc sub puterea braţului său.
11 El spune în inima lui: „Dumnezeu uită,
îşi întoarce faţa şi nu vede nimic”.
12 Scoală-te, Doamne Dumnezeule, ridică-ţi mâna Qof
şi nu uita de cel sărman.
13 De ce să-l dispreţuiască cel nelegiuit pe Dumnezeu,
spunând în inima lui: „Nu va cere socoteală”?
14 Dar tu vezi, tu iei în seamă truda şi durerea Reş
şi le iei în mâinile tale. În tine se abandonează cel nenorocit; tu vii în ajutorul orfanului.
15 Zdrobeşte braţul celui păcătos şi al celui nelegiuit, Sin
pedepseşte-i răutatea, ca să nu mai fie.
16 Domnul este rege în veac şi în veacul veacului;
vor pieri păgânii de pe pământul lui.
17 Doamne, tu ai ascultat dorinţa celor săraci, Tau
le întăreşti inima şi îţi pleci spre ei urechea,
18 Ca să faci dreptate celui orfan şi celui asuprit
şi să nu-i mai înspăimânte omul făcut din ţărână.