1 Al lui David.
Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea!
El îmi deprinde mâinile la luptă şi degetele pentru bătălie.
2 El este aliatul meu fidel şi tăria mea,
turnul meu de apărare şi eliberatorul meu.
El este scutul meu, în care mă încred, el îmi dă în stăpânire poporul.
3 Doamne, ce este omul, că te îngrijeşti de el,
sau fiul omului, că îl iei în seamă?
4 Omul este ca o suflare,
zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Doamne, apleacă cerurile tale şi coboară,
atinge-te de munţi şi vor fumega.
6 Sloboade fulgerele tale şi împrăştie-i;
trimite săgeţile tale şi pune-i pe fugă!
7 Întinde mâinile tale din înălţimi şi eliberează-mă,
salvează-mă de apele cele mari, din mâna fiilor celor străini,
8 căci gurile lor spun minciună
şi, ridicând mâna dreaptă, jură fals.
9 Dumnezeule, îţi voi cânta un cântec nou,
pe harpa cu zece strune voi cânta pentru tine,
10 pentru tine, care îi mântuieşti pe regi,
care îl eliberezi pe David, slujitorul tău, de sabia celui rău.
11 Eliberează-mă şi mântuieşte-mă
din mâna fiilor celor străini, căci gurile lor spun minciună şi, ridicând mâna dreaptă, jură fals.
12 Fiii noştri să fie ca vlăstarele ce cresc în tinereţea lor;
fiicele noastre, precum coloanele din unghiuri, sculptate, pentru templu.
13 Hambarele să ne fie pline,
încărcate cu tot felul de provizii; turmele noastre să se înmulţească cu miile pe câmpiile noastre;
14 boii noştri să fie viguroşi.
Să nu fie gard surpat, nici spărtură, şi nici ţipăt în pieţele noastre.
15 Fericit este poporul care are toate acestea,
fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!