1 Pentru ce se frământă neamurile
şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
2 Regii pământului se răscoală
şi cei puternici se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului său:
3 „Să rupem legăturile lor
şi să scăpăm de jugul lor!”
4 Cel care locuieşte în ceruri surâde,
Domnul îi face de ruşine.
5 Apoi, în mânia sa, le vorbeşte
şi, în furia sa, îi înspăimântă:
6 „Eu sunt acela care l-am uns pe regele meu în Sion,
pe muntele meu cel sfânt!”
7 Voi vesti hotărârea Domnului;
el mi-a zis: „Tu eşti Fiul meu, eu astăzi te-am născut.
8 Cere-mi şi-ţi voi da popoarele ca moştenire
şi marginile pământului în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier
şi le vei sfărâma ca pe vasul olarului!”
10 Acum, dar, regilor, purtaţi-vă cu înţelepciune,
trageţi învăţătură, judecători ai pământului!
11 Slujiţi-i Domnului cu frică,
bucuraţi-vă cu teamă!
12 Luaţi aminte, ca nu cumva să se mânie
şi să pieriţi pe cale, căci mânia lui se aprinde degrabă.
Fericiţi toţi aceia
care nădăjduiesc în el.