1 Maestrului de cor. După „Cerboaica din zori”.
Psalm. Al lui David.
2 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de a-mi aduce mântuirea cuvintele strigătului meu.
3 Dumnezeul meu, strig ziua şi tu nu-mi răspunzi,
şi noaptea şi nu am linişte.
4 Iar tu eşti Cel Sfânt
şi locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
5 În tine şi-au pus speranţa părinţii noştri,
au sperat şi tu i-ai eliberat;
6 către tine au strigat şi au fost mântuiţi,
în tine au nădăjduit şi n-au fost făcuţi de ruşine.
7 Dar eu sunt vierme, şi nu om,
ocara oamenilor şi batjocura poporului.
8 Toţi care mă văd îşi bat joc de mine,
strâmbă din buze şi dau din cap:
9 „S-a încrezut în Domnul, să-l mântuiască, să-l elibereze, dacă îl iubeşte”.
10 Căci tu m-ai scos la lumină din sânul mamei,
m-ai pus în siguranţă la pieptul mamei mele.
11 Spre tine m-am îndreptat de când m-am născut;
din sânul mamei mele, tu eşti Dumnezeul meu.
12 Nu te îndepărta de mine,
pentru că strâmtorarea este aproape şi nu este cine să mă ajute.
13 Mă înconjoară tauri mulţi,
tauri puternici din Basan m-au împresurat
14 şi cască spre mine gura lor,
ca leul care sfâşie şi rage.
15 Mă scurg ca apa,
mi se desfac toate oasele, inima mea este ca ceara,
se topeşte printre măruntaiele mele.
16 Mi se usucă cerul gurii ca un ciob de oală
şi limba mi se lipeşte de gâtlej; m-ai aşezat în praful morţii.
17 Iată, mă înconjoară câinii,
o bandă de răufăcători mă împresoară;
mi-au străpuns mâinile şi picioarele,
18 mi-au numărat toate oasele.
Ei mă iscodesc şi mă cercetează;
19 îşi împart între ei hainele mele
şi au aruncat sorţii pentru tunica mea.
20 Dar tu, Doamne, nu sta deoparte,
tăria mea, grăbeşte-te să mă ajuţi.
21 Scapă de sabie viaţa mea,
din gheara câinelui, singurul meu bine!
22 Salvează-mă din gura leului
şi de coarnele bivolilor, pe mine, sărmanul!
23 Voi vesti numele tău fraţilor mei,
în mijlocul adunării te voi lăuda.
24 Cei care vă temeţi de Domnul, lăudaţi-l,
toată seminţia lui Iacob, preamăriţi-l;
să se teamă de el toată seminţia lui Israel.
25 Căci el nu dispreţuieşte
şi nici nu respinge cererea săracului şi nu-şi întoarce faţa de la el,
iar când strigă către el, îl ascultă.
26 La tine este lauda mea în adunarea cea mare;
îmi voi împlini făgăduinţele în faţa celor ce se tem de el.
27 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura;
vor lăuda pe Domnul cei care îl caută: „Inimile lor să trăiască în vecii vecilor!”
28 Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul
toate marginile pământului, se vor prosterna în faţa lui toate familiile popoarelor.
29 Căci a Domnului este împărăţia
şi el va stăpâni naţiunile.
30 Lui i se vor închina toţi cei care dorm în pământ,
în faţa lui se vor prosterna
toţi cei care coboară în ţărână. Dar sufletul meu va trăi pentru el
31 şi urmaşii mei îl vor sluji.
Se va povesti despre Domnul generaţiei viitoare
32 şi vor vesti dreptatea lui
poporului care se va naşte: „Domnul a făcut acestea!”