1 Maestrului de cor. Al fiilor lui Core. Psalm.
2 Ascultaţi aceasta, voi, toate popoarele,
plecaţi-vă urechea, voi, toţi locuitorii pământului,
3 fie oameni de rând, fie oameni de rang înalt,
bogaţi şi săraci, toţi împreună.
4 Gura mea va rosti cuvinte înţelepte
şi cugetul inimii mele, înţelegere;
5 voi pleca spre pilde urechea mea
şi voi desluşi enigma mea cântând din harfă.
6 De ce să mă tem în zilele nefericite,
când nelegiuirea duşmanilor mei mă înconjoară?
7 Ei îşi pun încrederea în bunăstarea lor
şi cu mulţimea bogăţiilor lor se laudă.
8 Nici un om nu se va putea răscumpăra pe sine
şi nici nu va putea să-i dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării sale;
9 căci preţul sufletului este atât de mare,
încât niciodată nu va fi cu putinţă
10 să rămână cineva în viaţă fără de sfârşit
şi să nu vadă niciodată mormântul.
11 Ba da, va vedea: mor şi înţelepţii,
pier împreună nebunul şi cel fără de minte şi lasă altora bunăstarea lor.
12 Mormântul le va fi casă în veac,
locuinţa lor din neam în neam,
deşi cu numele lor şi-au numit terenurile proprii.
13 Dar omul nu poate rămâne mult în strălucire;
se aseamănă cu animalele care pier.
14 Aceasta este soarta celor care se încred în ei înşişi;
acesta este sfârşitul acelora
care se complac în vorbe goale. Selah
15 Sunt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor
şi moartea îi va paşte. Coboară de-a dreptul în mormânt, li se şterge orice urmă, lăcaşul lor este locuinţa morţilor.
16 Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu,
mă va lua de sub puterea locuinţei morţilor. Selah
17 Nu te teme când cineva se îmbogăţeşte
şi când creşte faima casei sale,
18 pentru că nu ia nimic cu el când moare
şi faima lui nu coboară după el,
19 chiar dacă în viaţa lui
sufletul său se considera binecuvântat: „Te vor lăuda pentru că ai agonisit binele”.
20 Va coborî alături de strămoşii săi,
care nu vor mai vedea niciodată lumina.
21 Omul, cât timp este în cinste, nu înţelege,
se aseamănă cu animalele care pier.