1 Maestrului de cor. Pe melodia „Să nu distrugi”.
Al lui David. Imn.
2 Oare cu adevărat proclamaţi dreptatea,
voi, cei puternici? Oare îi judecaţi cu dreptate pe fiii oamenilor?
3 Voi urziţi în inimă nelegiuirea,
mâinile voastre pregătesc violenţe pe pământ.
4 Din sânul mamei, cei răi apucă pe căi strâmbe,
încă din sânul mamei
se pervertesc cei ce născocesc minciuna.
5 Sunt veninoşi ca şarpele,
ca vipera surdă care-şi astupă urechile,
6 ca să nu audă glasul îmblânzitorului,
al magului care descântă cu iscusinţă.
7 Dumnezeule, sfărâmă-le dinţii în gură,
smulge, Doamne, colţii leilor!
8 Să se risipească precum apa ce curge,
să se usuce ca iarba călcată în picioare!
9 Să se descompună ca urma melcului ce trece,
ca pruncul avortat de femeie, care nu vede soarele!
10 Dintr-o dată, să-i sfâşie
sau spinii, sau fiara, sau focul.
11 Să se bucure cel drept văzând răzbunarea
şi să-şi spele picioarele în sângele celor răi!
12 Vor spune oamenii:
„Există o recompensă pentru cel drept, da, este un Dumnezeu care face dreptate pe pământ!”