1 Maestrului de cor. Pe melodia „Crinul mărturiei”.
Imn. Al lui David. Spre învăţătură.
2 Când s-a luptat cu arameii din Mesopotamia şi cu
arameii din Toba şi când Ioab s-a întors ca să-i înfrunte pe
cei douăsprezece mii de edomiţi în Valea Sării.
3 Ne-ai alungat, Dumnezeule, ne-ai împrăştiat,
te-ai mâniat pe noi. Întoarce-te la noi!
4 Ai zguduit pământul, l-ai despicat,
repară-i spărturile, căci se prăbuşeşte.
5 Ai pus poporul tău la grele încercări,
ne-ai dat să bem vinul amărăciunii.
6 Le-ai dat un semn celor care se tem de tine,
ca să fugă din faţa arcului. Selah
7 Ca prietenii tăi să fie eliberaţi,
să ne mântuiască dreapta ta şi ascultă-ne.
8 Dumnezeu a vorbit în lăcaşul său sfânt:
„Mă voi înălţa şi voi împărţi Sihemul şi valea Sucot o voi măsura.
9 Al meu este Galaadul, al meu este Manase
şi Efraim, coiful capului meu,
Iuda, sceptrul meu de domnie,
10 Moab, vasul în care mă spăl;
peste Edom îmi azvârl încălţămintea,
peste ţara filistenilor îmi voi striga biruinţa”.
11 Cine mă va călăuzi spre cetatea întărită?
Cine îmi va arăta calea spre Edom?
12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat
şi nu mai ieşi, o Dumnezeule, cu oştirile noastre?
13 Vino în ajutorul nostru în timpul necazului,
căci mântuirea de la oameni este zadarnică.
14 În Dumnezeu vom săvârşi fapte măreţe
şi el va doborî pe asupritorii noştri.