1 Lamentare. A lui David.
Pe care a cântat-o Domnului din cauza lui Cuş beniamitul.
2 Doamne, Dumnezeul meu,
în tine mi-am pus speranţa. Mântuieşte-mă de toţi prigonitorii mei şi eliberează-mă,
3 ca nu cumva să-mi răpească viaţa,
să mă sfâşie, ca leul, fără ca cineva să mă salveze!
4 Doamne, Dumnezeul meu,
dacă am săvârşit aceasta,
dacă este nedreptate în mâinile mele,
5 dacă am răspuns prietenului meu cu rău
şi fără motiv mi-am jefuit duşmanul,
6 atunci duşmanul să mă prigonească şi să mă ajungă
şi să culce la pământ viaţa mea,
şi cinstea mea în praf să o arunce. Selah
7 Ridică-te, Doamne, în mânia ta,
înalţă-te împotriva furiei asupritorilor mei şi scoală-te, Dumnezeul meu, la judecata pe care ai rânduit-o!
8 Adunarea neamurilor să te înconjoare:
întoarce-te asupra ei din înălţime!
9 Domnul judecă popoarele;
judecă-mă, Doamne, după dreptatea şi după nevinovăţia care este în mine!
10 Pune capăt răutăţii păcătoşilor
şi întăreşte-l pe cel drept,
tu, care pătrunzi cu privirea inimile şi rărunchii,
Dumnezeule preadrept.
11 Ajutorul meu este la Dumnezeu,
cel care îi mântuieşte pe cei drepţi cu inima.
12 Dumnezeu este un judecător drept,
care se poate mânia în fiecare zi.
13 Oare nu este el cel care îşi ascute din nou sabia,
îşi întinde arcul şi ţinteşte?
14 Îşi pregăteşte armele morţii
şi îşi încinge săgeţile în foc.
15 Iată, cel rău a urzit fărădelegea,
a zămislit silnicia şi a născut nelegiuirea.
16 A săpat groapă şi a adâncit-o
şi a căzut în groapa pe care a făcut-o.
17 Se întoarce răutatea lui asupra capului său
şi pe creştetul lui coboară nedreptatea.
18 Îl voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea lui
şi voi cânta numele Domnului Preaînalt.