1 Iosafat a avut multe bogăţii şi onoare şi s-a înrudit cu Ahab.
2 După câţiva ani, el a coborât la Ahab în Samaria. Ahab a înjunghiat pentru el şi pentru poporul care era cu el multe oi şi mulţi viţei şi a insistat să urce împotriva [cetăţii] Ramot-Galaad.
3 Ahab, regele lui Israel, i-a zis lui Iosafat, regele lui Iuda: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva [cetăţii] Ramot din Galaad?”. I-a răspuns: „Eu voi fi ca tine, poporul meu, ca poporul tău; voi fi cu tine în luptă!”.

4 Apoi, Iosafat i-a zis regelui lui Israel: „Consultă azi, te rog, cuvântul Domnului!”.
5 Regele lui Israel i-a adunat pe profeţi – patru sute – şi le-a zis: „Să mergem să luptăm împotriva [cetăţii] Ramot din Galaad sau să renunţăm?”. Ei i-au răspuns: „Mergi! Dumnezeu l-a dat în mâinile regelui”.
6 Dar Iosafat a zis: „Mai este aici vreun profet al Domnului ca să-l putem întreba?”.
7 Regele lui Israel i-a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să-l consultăm pe Domnul; însă îl urăsc, pentru că nu-mi profeţeşte nimic bun, ci totdeauna numai rău: este Miheia, fiul lui Imla”. Iosafat a zis: „Să nu vorbească regele aşa!”.
8 Atunci regele lui Israel a chemat un eunuc şi a zis: „Adu-l repede pe Miheia, fiul lui Imla!”.

9 Regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, stăteau fiecare pe tronul său, îmbrăcaţi fiecare în hainele lor la aria de la intrarea porţii Samariei. Toţi profeţii profeţeau înaintea lor.
10 Ţedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cu acestea îl vei bate pe Aram până îl vei nimici»”.
11 Şi toţi profeţii profeţeau la fel, zicând: „Urcă la Ramot din Galaad, căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâinile regelui!”.
12 Mesagerul care se dusese să-l cheme pe Miheia i-a vorbit aşa: „Iată, cuvintele profeţilor sunt ca o singură gură [profeţind] binele pentru rege! Să fie cuvintele tale ca [vorba] unuia dintre ei şi vorbeşte de bine!”.
13 Miheia a răspuns: „Viu este Domnul că ceea ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi spune!”.
14 A ajuns la rege şi regele i-a zis: „Miheia, să mergem la Ramot din Galaad şi să luptăm împotriva lui sau să renunţăm?”. El a zis: „Mergeţi, căci veţi avea succes! Domnul i-a dat în mâinile voastre”.
15 Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”.

16 [Miheia] a răspuns:
„Văd tot Israelul risipit pe munţi
ca o turmă care nu are păstor.
Domnul zice: «Aceştia n-au stăpân;
să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”.

17 Regele lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Oare nu ţi-am spus că el nu profeţeşte nimic bun despre mine, ci numai rău?”.

18 Atunci [Miheia] a zis:
„Ascultă cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe tronul său şi toată oştirea cerurilor stând lângă el, la dreapta şi la stânga lui.
19 Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Ahab, regele lui Israel, ca să urce şi să cadă la Ramot din Galaad?». Şi au răspuns unul într-un fel, altul în alt fel.
20 A ieşit un duh, a stat înaintea Domnului şi a zis: «Eu îl voi amăgi». Domnul i-a zis: «Prin ce?».
21 El a răspuns: «Voi ieşi şi voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeţilor săi». [Domnul] a spus: «[Prin aceasta] îl vei putea amăgi! Ieşi şi fă aşa!».
22 Acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos în gura acestor profeţi ai tăi. Domnul a vorbit rău despre tine”.

23 Atunci Ţedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Miheia peste obraz şi a zis: „Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ţi vorbească?”.
24 Miheia i-a răspuns: „Iată, vei vedea în ziua când vei intra în camera dinăuntru ca să te ascunzi!”.
25 Regele lui Israel a zis: „Luaţi-l pe Miheia şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul regelui
26 şi spuneţi-le: «Aşa vorbeşte regele: ‹Puneţi-l pe acesta în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!› »”.
27 Miheia a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine”. Şi a [mai] zis: „Să asculte toate popoarele!”.

28 Regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, au urcat la Ramot din Galaad.
29 Regele lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Mă voi preface că sunt altcineva şi voi merge la luptă. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale!”. Regele lui Israel s-a prefăcut că este altcineva şi a mers la luptă.
30 Regele lui Aram a poruncit căpeteniilor peste care: „Să nu luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel!”.
31 Când l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Cu siguranţă, acesta este regele lui Israel”. S-au întors spre el ca să lupte, dar Iosafat a strigat. Domnul l-a ajutat şi Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.
32 Când au văzut căpeteniile carelor că nu era regele lui Israel, au plecat de la el.

33 Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe regele lui Israel între solzii armurii. [Ahab] a zis către cel [care-i mâna] carul: „Întoarce-te şi scoate-mă din tabără, căci sunt rănit!”.
34 Lupta s-a înteţit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în faţa arameilor până seara şi a murit la apusul soarelui.