1 După aceea, fiii lui Moab şi fiii lui Amon şi, cu ei, câţiva din Maon au venit la luptă împotriva lui Iosafat.
2 Au venit şi i-au adus la cunoştinţă lui Iosafat, zicând: „A venit împotriva ta o mare mulţime de dincolo de mare, din Aram; iată, sunt la Haţaţon-Tamar, adică En-Ghedi”.
3 Iosafat a fost cuprins de teamă, a hotărât să-l consulte pe Domnul şi a declarat un post pentru întregul Iuda.
4 Iuda s-a adunat să-l cheme pe Domnul şi au venit şi din cetăţile lui Iuda să-l caute pe Domnul.
5 Iosafat a stat în picioare în mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, în casa Domnului, înaintea curţii celei noi.
6 Şi a zis:

„Doamne Dumnezeul părinţilor noştri,
oare nu eşti tu Dumnezeu în ceruri
şi nu stăpâneşti tu peste toate domniile popoarelor?
Oare nu sunt în mâna ta tăria şi puterea?
Nimeni nu poate să stea înaintea ta!
7 Oare nu eşti tu, Dumnezeul nostru,
care i-ai alungat pe locuitorii ţării acesteia
dinaintea poporului tău, Israel,
şi nu i-ai dat-o tu descendenţei lui Abraham,
care te iubeşte pentru totdeauna?
8 Ei au locuit în ea
şi au construit în ea un sanctuar
pentru numele tău, zicând:
9 «Dacă va veni peste noi vreun rău,
sabie sau judecată,
ciumă sau foamete,
vom veni înaintea acestei case
şi înaintea feţei tale,
– căci numele tău este în casa aceasta –
vom striga către tine din necazul nostru,
iar tu ne vei asculta şi ne vei elibera».
10 Acum, iată, fiii lui Amon,
ai lui Moab şi cei din muntele Seir,
la care i-ai dat lui Israel să meargă
atunci când venea din ţara Egiptului,
– căci s-au abătut de la ei şi nu i-au nimicit –
11 iată-i cum ne răsplătesc,
venind să ne alunge din moştenirea ta
pe care tu ne-ai dat-o în stăpânire!
12 Dumnezeul nostru,
oare nu vei face judecată împotriva lor?
Căci noi nu avem putere înaintea acestei mari mulţimi
care vine împotriva noastră.
Noi nu ştim ce să facem,
iar ochii noştri sunt [îndreptaţi] spre tine!”.

13 Întregul Iuda stătea înaintea Domnului: pruncii, soţiile şi fiii lor.
14 Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre fiii lui Asaf.
15 [Iahaziel] a zis: „Fiţi atenţi, voi cei din întregul Iuda, locuitorii din Ierusalim, şi tu, rege Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: «Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea acestei mari mulţimi, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu!
16 Mâine, coborâţi împotriva lor! Iată, ei vin pe urcuşul Ţiţ; îi veţi găsi la capătul torentului, în faţa pustiului Ieruel».
17 Nu voi veţi avea de luptat cu această ocazie: voi aşezaţi-vă, staţi şi vedeţi eliberarea Domnului, care este cu voi. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi! Mâine ieşiţi înaintea lor şi Domnul va fi cu voi!”.

18 Iosafat s-a plecat cu faţa la pământ, iar întregul Iuda şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului ca să se închine Domnului.
19 Leviţii dintre fiii lui Chehat şi dintre fiii lui Core s-au ridicat să-l laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu glas tare şi puternic.

20 S-au sculat dimineaţa şi au ieşit spre pustiul Tecoa. În timp ce ieşeau, Iosafat a stat în picioare şi le-a zis: „Ascultaţi-mă, Iuda şi voi, locuitori ai Ierusalimului! Credeţi în Domnul Dumnezeul vostru şi veţi fi întăriţi! Aveţi încredere în profeţii lui şi veţi avea succes!”.
21 Apoi s-a sfătuit cu poporul şi a stabilit cântăreţi pentru Domnul ca să-l laude în sfântă splendoare. Când ieşeau înaintea armatei, spuneau: „Preamăriţi-l pe Domnul, căci veşnică este îndurarea lui!”.
22 În momentul când au început să cânte cu bucurie şi să-l laude, Domnul a pus o capcană împotriva fiilor lui Amon, ai lui Moab şi ai celor din muntele Seir care veniseră împotriva lui Iuda, şi au fost bătuţi.
23 Fiii lui Amon şi ai lui Moab s-au ridicat împotriva locuitorilor din muntele Seir ca să-i distrugă şi să-i nimicească. După ce au terminat cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unul pe altul să se nimicească.

24 Iuda a venit pe înălţimea spre pustiu; s-a întors spre mulţime şi, iată, erau cadavre căzute la pământ şi nu scăpase nimeni.
25 Iosafat şi poporul său au mers să ia prada de la ei. Au găsit multe bunuri, haine şi obiecte preţioase. Au strâns mai mult decât puteau duce şi timp de trei zile au adunat prada, pentru că era multă.
26 A patra zi s-au adunat la Emec-Beraca, pentru că acolo îl binecuvântaseră pe Domnul. De aceea au dat acelui loc numele de Emec-Beraca până azi.
27 Toţi oamenii din Iuda şi din Ierusalim, cu Iosafat în frunte, s-au întors la Ierusalim cu bucurie, căci Domnul le dăduse bucurie asupra duşmanilor lor.
28 Au intrat în Ierusalim în sunet de alăute, de harpe şi de trâmbiţe, până la casa Domnului.
29 Groaza lui Dumnezeu a fost asupra tuturor domniilor pământului când au auzit că Domnul a luptat împotriva duşmanilor lui Israel.
30 Domnia lui Iosafat a fost liniştită şi Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.

31 Iosafat a domnit peste Iuda. Avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Numele mamei sale era Azuba, fiica lui Şilhi.
32 El a mers pe calea tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut de la ea, făcând ceea ce este plăcut în ochii Domnului.
33 Numai că înălţimile nu le-a îndepărtat şi poporul încă nu avea inima statornică faţă de Dumnezeul părinţilor lor.
34 Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintâi şi cele de pe urmă, iată-le scrise între faptele lui Iehu, fiul lui Hanani, care face parte din Cartea Regilor lui Israel.

35 După aceea, Iosafat, regele lui Iuda, s-a aliat cu Ahazia, regele lui Israel, care lucra cu răutate.
36 S-a unit cu el ca să facă corăbii care să meargă la Tarşiş. Şi au făcut corăbii la Eţion-Gheber.
37 Eliezer, fiul lui Dodava din Mareşa, a profeţit împotriva lui Iosafat şi a zis: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazia, Domnul ţi-a sfărâmat lucrarea”. Corăbiile au fost sfărâmate şi n-au putut să meargă la Tarşiş.