1 Ezechia a trimis în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori şi lui Efraim şi lui Manase ca să vină la casa Domnului, la Ierusalim, să celebreze Paştele [în cinstea] Domnului Dumnezeului lui Israel.
2 Regele, căpeteniile lui şi toată adunarea au ţinut sfat la Ierusalim ca să celebreze Paştele în luna a doua.
3 Căci nu au putut să-l celebreze în acel timp, pentru că nu se sfinţiseră destui preoţi, iar poporul nu se adunase la Ierusalim.
4 Lucrul acesta a fost plăcut în ochii regelui şi în ochii întregii adunări.
5 Au hotărât un anunţ care să fie dus în tot Israelul, de la Beer-Şeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să celebreze Paştele [în cinstea] Domnului Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fusese celebrat după cum era scris.
6 Alergătorii au mers cu scrisorile din partea regelui şi a căpeteniilor sale în tot Israelul şi Iuda. Şi, după porunca regelui, au zis: „Fii ai lui Israel, întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Israel, ca să se întoarcă şi el la rămăşiţa care a scăpat din mâna regilor Asiriei.
7 Nu fiţi ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri care au fost infideli faţă de Domnul Dumnezeul părinţilor lor şi care au fost daţi distrugerii, după cum vedeţi!
8 Nu vă înţepeniţi grumazul ca părinţii voştri; daţi mâna Domnului, veniţi la sanctuarul lui pe care l-a sfinţit pentru vecie şi slujiţi-l pe Domnul Dumnezeul vostru pentru ca să se întoarcă de la voi furia mâniei sale!
9 Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor afla milă la cei care i-au deportat; ei se vor întoarce în această ţară, căci Domnul Dumnezeul vostru este îndurător şi milostiv şi nu-şi va întoarce faţa de la voi dacă voi vă întoarceţi la el”.

10 Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate prin ţara lui Efraim şi Manase, până la Zabulon. Dar ei au râs şi şi-au băut joc de ei.
11 Însă câţiva oameni din Aşer, din Manase şi Zabulon s-au umilit şi au venit la Ierusalim.
12 În Iuda, de asemenea, a fost mâna lui Dumnezeu şi le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca regelui şi a căpeteniilor, la cuvântul Domnului.
13 S-a adunat la Ierusalim mult popor ca să facă Sărbătoarea Azimelor în luna a doua: era o adunare foarte numeroasă.
14 S-au ridicat şi au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim; au îndepărtat şi altarele pentru incens şi le-au aruncat în torentul Cedron.

15 Au înjunghiat Paştele în a paisprezecea zi a lunii a doua. Preoţii şi leviţii s-au umilit, s-au sfinţit şi au adus arderi de tot în casa Domnului.
16 Ei stăteau la locurile lor după regula lor, conform legii lui Moise, omul lui Dumnezeu, iar preoţii stropeau cu sângele [luat] de la leviţi.
17 Căci erau mulţi din adunare care nu se sfinţiseră; iar leviţii [aveau misiunea] să înjunghie mieii de Paşti pentru toţi cei care nu erau puri şi să-i sfinţească pentru Domnul.
18 Căci o mare parte din popor, mulţi din Efraim, Manase, Isahar şi Zabulon nu se purificaseră şi au mâncat Paştele, însă nu după cum este scris. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei, zicând: „Domnul, care este bun, să-i ierte pe toţi
19 cei ce şi-au pus inima să-l caute pe Dumnezeu, pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, chiar dacă nu conform cu puritatea sanctuarului!”.
20 Domnul l-a ascultat pe Ezechia şi a vindecat poporul.

21 Fiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au făcut Sărbătoarea Azimelor timp de şapte zile cu mare bucurie. Iar leviţii şi preoţii îl lăudau pe Domnul cu instrumente puternice ale Domnului.
22 Ezechia a vorbit la inimă tuturor leviţilor care aveau o pricepere în înţelegerea a ceea ce este bun înaintea Domnului. Ei au mâncat ceea ce era stabilit timp de şapte zile, aducând jertfe de împăcare şi preamărindu-l pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.
23 Toată adunarea a ţinut sfat să celebreze alte şapte zile. Şi au celebrat cu bucurie [încă] şapte zile.
24 Căci Ezechia, regele lui Iuda, a dat pentru adunare o mie de viţei şi şapte mii de oi; apoi, căpeteniile au dat pentru adunare o mie de viţei şi zece mii de oi. Mulţi preoţi s-au sfinţit.
25 S-a bucurat toată adunarea lui Iuda, preoţii, leviţii şi toată adunarea celor care au venit din Israel şi a străinilor care au venit din ţara lui Israel sau care locuiau în Iuda.
26 A fost mare bucurie la Ierusalim. Din zilele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim aşa ceva.
27 Preoţii şi leviţii s-au sculat şi au binecuvântat poporul. Glasul lor a fost auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la locuinţa sa cea sfântă, până la cer.