1 După aceste lucruri şi adevăruri, a venit Senaherib, regele Asiriei; a venit şi şi-a fixat tabăra lângă cetăţile fortificate din Iuda; şi a zis că vrea să pătrundă în ele.
2 Ezechia a văzut că Senaherib a venit cu intenţia să lupte împotriva Ierusalimului.
3 Apoi s-a sfătuit cu căpeteniile sale şi cu vitejii săi ca să astupe izvoarele de apă care erau în afara cetăţii, iar ei l-au ajutat.
4 S-a adunat o mulţime de oameni şi au astupat toate izvoarele şi pârâul care curgea prin mijlocul acelui ţinut. Căci ziceau: „Pentru ce să vină regii Asiriei şi să găsească multă apă?”.
5 [Ezechia] şi-a făcut curaj, a reconstruit zidul care era dărâmat şi l-a ridicat până la turnuri. [A mai făcut] un alt zid pe dinafară, a întărit Milo, cetatea lui David, şi a făcut multe lănci şi scuturi.
6 A pus căpetenii de război peste popor şi i-a adunat la el în piaţa de la poarta cetăţii. Apoi le-a vorbit la inimă, zicând:
7 „Fiţi tari şi aveţi curaj! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea regelui Asiriei şi înaintea acestei mulţimi întregi care este cu el; căci cu noi este unul mai mare decât el.
8 Cu el este un braţ de om, dar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta luptele noastre”. Poporul s-a încrezut în cuvintele lui Ezechia, regele lui Iuda.

9 După aceasta, Senaherib, regele Asiriei, i-a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim – el era atunci la Lachiş cu toate armatele lui –, la Ezechia, regele lui Iuda, şi la întregul Iuda care era la Ierusalim să le spună:
10 „Aşa vorbeşte Senaherib, regele Asiriei: «În ce vă puneţi încrederea, voi care sunteţi asediaţi în Ierusalim?
11 Oare nu vă amăgeşte Ezechia ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete când zice: ‹Domnul Dumnezeul nostru ne va scăpa din mâna regelui Asiriei›?
12 Oare nu el, Ezechia, a îndepărtat înălţimile şi altarele [Domnului], zicându-le lui Iuda şi Ierusalimului: ‹Numai în faţa unui singur altar să vă închinaţi şi numai pe el să ardeţi tămâie!›?
13 Oare nu ştiţi ce am făcut eu şi părinţii mei tuturor popoarelor ţărilor? Au putut dumnezeii popoarelor ţărilor să le scape ţara din mâna mea?
14 Care dintre toţi dumnezeii acestor popoare pe care le-au nimicit părinţii mei a putut să-şi scape poporul din mâna mea ca să poată Dumnezeul vostru să vă scape din mâna mea?
15 Să nu vă înşele Ezechia şi să nu vă amăgească astfel; nu vă încredeţi în el! Căci nu a putut niciun dumnezeu al vreunui popor sau al vreunui regat să-şi scape poporul din mâna mea. Cu atât mai puţin Dumnezeul vostru vă va elibera din mâna mea»”.
16 Slujitorii lui au mai vorbit împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva lui Ezechia, slujitorul său.
17 Au scris o scrisoare, insultându-l pe Domnul Dumnezeul lui Israel, vorbind împotriva lui: „După cum dumnezeii popoarelor ţărilor nu au putut să-şi scape poporul din mâna mea, tot aşa nu va putea Dumnezeul lui Ezechia să-şi scape poporul din mâna mea”.
18 Apoi ei au strigat cu glas puternic în iudaică împotriva poporului din Ierusalim care era pe ziduri ca să-i sperie şi să-i tulbure şi să poată captura cetatea.
19 Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului care sunt lucrarea mâinilor omului.

20 Regele Ezechia şi Isaia, fiul lui Amoţ, profetul, s-au rugat pentru aceasta şi au strigat către cer.
21 Domnul a trimis un înger care i-a nimicit pe toţi vitejii, conducătorii şi căpeteniile din tabăra regelui Asiriei, care apoi s-a întors în ţara sa cu faţa ruşinată. A intrat în casa dumnezeului său, iar cei care au ieşit din coapsele sale l-au făcut să cadă acolo de sabie.
22 Domnul i-a eliberat pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Senaherib, regele Asiriei, şi din mâna tuturor şi i-a ocrotit de jur împrejur.
23 Mulţi au adus Domnului donaţii în Ierusalim şi daruri preţioase lui Ezechia, regele lui Iuda, care, după aceea, a fost înălţat în ochii tuturor popoarelor.

24 În vremea aceea, Ezechia s-a îmbolnăvit de moarte. El a făcut o rugăciune Domnului. Domnul i-a răspuns şi i-a dat un semn miraculos.
25 Dar Ezechia n-a fost recunoscător pe măsura lucrurilor [făcute] lui, pentru că inima i s-a îngâmfat. Mânia [Domnului] a venit asupra lui, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului.
26 Dar Ezechia şi-a umilit îngâmfarea inimii, el şi toţi locuitorii Ierusalimului, şi nu a mai venit mânia Domnului asupra lor în zilele lui Ezechia.
27 Ezechia a avut foarte multe bogăţii şi onoare. Şi-a făcut vistierii pentru argint, pentru aur, pentru pietre preţioase, pentru balsamuri, pentru scuturi şi pentru toate obiectele de dorit;
28 magazii pentru recoltele de grâu, de must şi de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite şi staule pentru turme.
29 A făcut cetăţi şi a avut din belşug proprietăţi de turme şi cirezi, căci Dumnezeu îi dăduse foarte multe bunuri.

30 Tot Ezechia a astupat gura de sus a apelor Ghihon şi le-a îndreptat în jos, spre partea de vest a cetăţii lui David. Ezechia a avut succes în toate lucrările lui.
31 Însă atunci când interpreţii căpeteniilor din Babilon fuseseră trimişi la el ca să întrebe despre semnul miraculos care fusese în ţară, Domnul l-a abandonat ca să-l pună la încercare şi să cunoască tot ce era în inima lui.
32 Celelalte fapte ale lui Ezechia şi bunătatea lui sunt scrise în Viziunea lui Isaia, fiul lui Amoţ, profetul, în Cartea Regilor lui Iuda şi ai lui Israel.
33 Ezechia a adormit cu părinţii săi şi l-au îngropat în locul cel mai de sus al mormintelor fiilor lui David. Întregul Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au adus cinste la moartea lui. Şi a domnit Manase, fiul lui, în locul său.