1 Poporul ţării l-a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-a făcut rege la Ierusalim în locul tatălui său.
2 Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când a devenit rege şi a domnit trei luni la Ierusalim.
3 Regele Egiptului l-a îndepărtat [de la tronul] din Ierusalim şi a impus un tribut peste ţară de o sută de talanţi de argint şi un talant de aur.
4 Regele Egiptului l-a făcut rege peste Iuda şi Ierusalim pe Eliachim, fratele lui [Ioahaz], şi i-a schimbat numele în Ioiachim. Neco l-a luat pe fratele său Ioahaz şi l-a dus în Egipt.

5 Ioiachim avea douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului Dumnezeului său.
6 Nabucodonosor, regele Babilonului, a urcat împotriva lui şi l-a legat cu lanţuri de bronz ca să-l ducă în Babilon.
7 Nabucodonosor a dus în Babilon obiecte din casa Domnului şi le-a pus în palatul lui din Babilon.
8 Celelalte fapte ale lui Ioiachim, lucrurile abominabile pe care le-a făcut şi ce s-a găsit la el, iată-le scrise în Cartea Regilor lui Israel şi ai lui Iuda. Şi a domnit Ioiachin, fiul său, în locul lui.

9 Ioiachin avea opt ani când a ajuns rege şi a domnit trei luni şi zece zile la Ierusalim. El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului.
10 La începutul anului, regele Nabucodonosor l-a adus în Babilon împreună cu obiectele preţioase ale casei Domnului. Şi l-a făcut pe Sedecia, fratele lui [Ioiachin], rege peste Iuda şi Ierusalim.

11 Sedecia avea douăzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim.
12 El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului Dumnezeului său şi nu s-a umilit în faţa lui Ieremia, profetul, [care vorbea] din partea Domnului.
13 S-a răzvrătit chiar împotriva regelui Nabucodonosor, care l-a făcut să jure pe Dumnezeu. Şi-a înţepenit grumazul şi şi-a împietrit inima, ca să nu se întoarcă la Domnul Dumnezeul lui Israel.

14 Chiar şi toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit infidelităţile, după lucrurile abominabile ale popoarelor. Au profanat casa Domnului, pe care o sfinţise în Ierusalim.
15 Domnul Dumnezeul părinţilor lor i-a trimis la ei pe mesagerii săi ca să-i trezească şi să-i trimită, pentru că îi era milă de poporul său şi de lăcaşul său.
16 Dar ei şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu, i-au dispreţuit cuvintele şi i-au luat în râs pe profeţii lui până când a venit mânia Domnului asupra poporului său şi nu a mai fost leac.

17 Atunci, l-a făcut pe regele caldeenilor să urce împotriva lor; el i-a ucis pe tinerii lor cu sabia în interiorul sanctuarului lor. Nu a avut milă nici de tânăr, nici de fecioară, nici de bătrân şi nici de cel cu capul cărunt. Pe toţi i-a dat în mâna lui.
18 [Nabucodonosor] a dus în Babilon toate obiectele din casa Domnului, cele mari şi cele mici, vistieriile casei Domnului şi vistieriile regelui şi ale căpeteniilor lui.
19 Au ars casa lui Dumnezeu, au dărâmat zidul Ierusalimului; au ars în foc toate clădirile sale şi a nimicit toate obiectele sale preţioase.
20 Pe cei care au scăpat de sabie, Nabucodonosor i-a deportat în Babilon. Ei i-au fost sclavi lui şi fiilor săi până la stăpânirea regatului perşilor,
21 ca să se împlinească cuvântul Domnului [rostit] prin gura lui Ieremia, până când ţara îşi va ispăşi [zilele] sale de sabat, în toate zilele dezolării ei se va odihni până se vor împlini şaptezeci de ani.

22 În primul an al lui Cirus, regele perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului [rostit] prin gura lui Ieremia, Domnul a mişcat duhul lui Cirus, regele perşilor, care a pus să transmită o veste în toată stăpânirea lui, chiar şi în scris, zicând:
23 „Aşa vorbeşte Cirus, regele perşilor: «Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate domniile pământului şi m-a însărcinat să-i construiesc o casă la Ierusalim, în Iuda. Oricine dintre voi este din poporul său, Domnul Dumnezeul său să fie cu el: poate pleca [acolo]!”.