1 Atunci, Solomon a zis:
„Domnul a zis că vrea să locuiască în norul dens.
2 Eu ţi-am zidit o casă înaltă,
un sălaş unde să locuieşti pentru totdeauna!”.

3 Regele şi-a întors faţa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel. Toată adunarea lui Israel stătea în picioare.

4 Şi a zis:
„Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care i-a vorbit cu gura tatălui meu David şi care a împlinit cu mâna lui [ceea ce a spus]:
5 «Din ziua când l-am scos pe poporul meu din ţara Egiptului, n-am ales nicio cetate dintre toate triburile lui Israel ca să-mi zidească o casă unde să fie numele meu şi nu am ales pe nimeni ca să fie conducător peste poporul meu, Israel.
6 Am ales Ierusalimul ca să fie numele meu în el şi l-am ales pe David ca să fie peste poporul meu, Israel».

7 Tatăl meu, David, avea de gând să zidească o casă pentru numele Domnului Dumnezeului lui Israel.
8 Domnul i-a zis lui David, tatălui meu: «Pentru că ai avut de gând să construieşti o casă pentru numele meu, bine ai făcut că ai avut acest gând.
9 Numai că nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, cel ieşit din coapsele tale, el va zidi casa pentru numele meu».
10 Domnul a împlinit cuvintele pe care le rostise. Eu m-am ridicat în locul lui David, tatăl meu, şi am stat pe tronul lui Israel, după cum a spus Domnul. Eu voi zidi casa pentru numele Domnului Dumnezeului lui Israel.
11 Am aşezat în ea arca în care este alianţa Domnului pe care a încheiat-o cu fiii lui Israel”.

12 [Solomon] a stat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel şi şi-a întins mâinile.
13 Solomon a făcut un postament de bronz şi l-a pus în mijlocul curţii: era lung de cinci coţi, lat de cinci coţi şi înalt de trei coţi. Şi-a plecat genunchii în faţa întregii adunări a lui Israel şi şi-a întins mâinile spre cer

14 şi a zis:
„Doamne Dumnezeul lui Israel,
nu este Dumnezeu ca tine nici în ceruri, nici pe pământ:
tu ţii alianţa şi îndurarea faţă de slujitorii tăi
care umblă înaintea ta din toată inima lor!
15 Ai ţinut ceea ce i-ai spus slujitorului tău David, tatăl meu:
ceea ce ai spus cu gura ta,
ai împlinit cu mâna ta, cum este astăzi.
16 Acum, Doamne Dumnezeul lui Israel,
[împlineşte] faţă de slujitorul tău David, tatăl meu,
ceea ce ai spus:
«Nu va lipsi om din faţa mea care să stea pe tronul lui Israel.
Numai fiii tăi să ţină căile [mele],
umblând înaintea mea aşa cum ai umbat tu».
17 Acum, Doamne Dumnezeul lui Israel,
să se adeverească cuvintele tale
pe care le-ai rostit slujitorului tău David!
18 Căci într-adevăr locuieşte Dumnezeu cu oamenii pe pământ?
Iată, cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să te cuprindă!
Cu atât mai puţin această casă pe care am construit-o.
19 Întoarce-ţi faţa spre rugăciunea slujitorului tău
şi spre cererea lui, Doamne Dumnezeul meu,
ca să asculţi strigătul şi rugăciunea
pe care ţi-o adresează slujitorul tău!
20 Să fie ochii tăi deschişi spre casa aceasta zi şi noapte,
spre locul despre care ai zis
că îţi vei pune numele acolo, ca să asculţi rugăciunea
pe care ţi-o va adresa slujitorul tău în locul acesta!
21 Ascultă cererile slujitorului tău şi ale poporului tău, Israel,
când se vor ruga în locul acesta!
Ascultă-i din sălaşul locuinţei tale, din ceruri!
Ascultă şi iartă!
22 Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său
şi se va pune asupra lui un jurământ ca să-l facă să jure,
şi jurământul va veni înaintea altarului tău în casa aceasta,
23 ascultă-l din ceruri şi fă dreptate slujitorilor tăi:
condamnă-l pe cel vinovat
ca să întorci calea lui asupra capului lui
şi îndreptăţeşte-l pe cel drept ca să-i dai după dreptatea lui!
24 Dacă poporul tău, Israel, va fi lovit de duşman
pentru că a păcătuit împotriva ta:
dacă se vor întoarce la tine şi vor mărturisi numele tău,
dacă se vor ruga şi-ţi vor adresa cereri în casa aceasta,
25 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului tău, Israel,
şi adu-i înapoi în ţara pe care le-ai dat-o lor şi părinţilor lor!
26 Când se va închide cerul şi nu va fi ploaie
pentru că au păcătuit împotriva ta,
dacă se vor ruga în locul acesta
şi vor mărturisi numele tău,
dacă se vor întoarce de la păcatele lor pentru că i-ai umilit,
27 ascultă-i din ceruri şi iartă păcatul slujitorilor tăi
şi al poporului tău, Israel!
Învaţă-i [să meargă] pe calea cea bună
ca să meargă pe ea şi dă ploaie peste ţara ta
pe care ai dat-o poporului tău ca moştenire!
28 Când va fi foamete în ţară,
când vor fi ciumă, tăciune, mană, lăcuste, omizi,
când îi vor asedia duşmanii în ţara porţilor lor,
orice plagă, orice boală,
29 orice rugăciune, orice cerere făcută pentru fiecare om
şi pentru tot poporul tău, Israel,
când îşi va recunoaşte fiecare rana suferinţei
şi îşi va întinde mâinile spre casa aceasta,
30 ascultă-l din ceruri, din sălaşul locuinţei tale, şi iartă-l;
dă fiecăruia după toate căile lui,
tu care cunoşti inima lui
– pentru că tu, numai tu cunoşti inima tuturor fiilor oamenilor –
31 ca să se teamă de tine şi să meargă pe căile tale în toate zilele
cât vor trăi pe faţa pământului
pe care l-ai dat părinţilor noştri.
32 Când străinul care nu este din poporul tău, Israel, va veni
dintr-o ţară îndepărtată pentru numele tău cel mare,
pentru mâna ta cea puternică şi pentru braţul tău
şi va merge să se roage în casa aceasta,
33 ascultă-l din ceruri, din sălaşul locuinţei tale,
şi împlineşte-i după cum străinul a strigat către tine,
pentru ca să cunoască toate popoarele pământului numele tău
şi să se teamă de tine ca şi poporul tău, Israel,
şi să se ştie că numele tău este invocat asupra acestei case
pe care am construit-o!
34 Când poporul tău va ieşi la luptă împotriva duşmanilor săi
pe drumul pe care îi vei trimite
şi se vor ruga către tine îndreptaţi spre cetatea aceasta
pe care ai ales-o şi spre casa
pe care am construit-o pentru numele tău,
35 ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate!

36 Când vor păcătui împotriva ta
– căci nu este om care să nu păcătuiască –
şi te vei mânia pe ei şi-i vei da în mâna duşmanului,
care-i va duce captivi într-o ţară îndepărtată sau apropiată,
37 dacă vor pune la inimă în ţara unde vor fi captivi,
dacă se vor întoarce şi vor căuta bunăvoinţă la tine
în ţara captivităţii, zicând:
«Am păcătuit, am săvârşit nelegiure: suntem vinovaţi!»,
38 dacă se vor întoarce la tine
din toată inima lor şi din tot sufletul lor
în ţara captivităţii unde i-au dus în captivitate,
dacă se vor ruga îndreptaţi spre ţara lor
pe care ai dat-o părinţilor lor,
spre cetatea pe care ai ales-o,
spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,
39 ascultă din ceruri,
din sălaşul locuinţei tale, rugăciunile şi cererile lor
şi fă-le dreptate şi iartă-l pe poporul tău,
care a păcătuit împotriva ta!
40 Acum, Dumnezeul meu,
să fie ochii tăi deschişi şi urechile tale atente
la rugăciunea din locul acesta!
41 Doamne Dumnezeule, ridică-te spre locul tău de odihnă,
tu şi arca puterii tale!
Preoţii tăi, Doamne Dumnezeule, să se îmbrace cu mântuire
şi sfinţii tăi să se bucure de bine!
42 Doamne Dumnezeule, nu-ţi îndepărta faţa de la unsul tău
şi adu-ţi aminte de îndurările [arătate] lui David,
slujitorul tău!”.