1 Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără a-i judeca opiniile.
2 De fapt, unul crede că poate să mănânce de toate, însă cel slab mănâncă numai legume.
3 Cine mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cel care nu mănâncă, iar cel care nu mănâncă să nu-l judece pe cel care mănâncă pentru că Dumnezeu l-a primit.
4 Cine eşti tu ca să-l judeci pe servitorul altuia? De stă în picioare sau de cade, îl priveşte pe stăpânul său. Dar va sta în picioare pentru că stăpânul îl poate face să stea.
5 Unul consideră o zi mai importantă decât alta, altul consideră toate zilele [egale]. Fiecare să rămână liniştit în convingerea lui.
6 Cine ţine ziua, o ţine pentru Domnul, iar cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, deoarece îi mulţumeşte lui Dumnezeu. Şi cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu.
7 Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.
8 De fapt, dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Aşadar, fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem.
9 Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Cristos, ca să fie Domn şi peste morţi şi peste vii.
10 Dar tu, de ce îl judeci pe fratele tău sau de ce îl dispreţuieşti tu pe fratele tău? Într-adevăr, toţi ne vom prezenta la judecata lui Dumnezeu,
11 căci este scris:
Viu sunt eu, spune Domnul:
în faţa mea se va pleca tot genunchiul
şi orice limbă îl va preamări pe Dumnezeu.
12 Aşadar, fiecare dintre voi va da cont despre sine înaintea lui Dumnezeu.

13 Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă luaţi seama să nu puneţi fratelui vostru o piatră de poticnire sau de scandal.
14 Eu ştiu şi sunt convins în Domnul Isus că nici un lucru nu este necurat în sine însuşi, ci este necurat numai pentru cel care gândeşte că e necurat.
15 Căci, dacă fratele tău se întristează din cauza unei mâncări, tu nu mai umbli în iubire. Să nu-l duci la pieire, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Cristos.
16 Aşadar, nu faceţi ca binele vostru să fie defăimat.
17 Căci împărăţia lui Dumnezeu nu constă în mâncare şi băutură, ci în dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
18 Cine îl slujeşte în felul acesta pe Cristos este plăcut înaintea lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
19 Deci, să căutăm ceea ce duce la pacea şi edificarea reciprocă.
20 Să nu distrugi lucrarea lui Dumnezeu pentru mâncare. Ce-i drept, toate sunt curate, dar devine un rău pentru omul care, mâncând, dă scandal.
21 Este mai bine să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să eviţi orice lucru pentru care fratele tău se scandalizează.
22 Credinţa pe care o ai păstreaz-o pentru tine însuţi înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel care nu se condamnă pe sine în ceea ce alege!
23 Dar cine se îndoieşte dacă mănâncă, este condamnat pentru că nu este de bună-credinţă, şi tot ceea ce nu este de bună credinţă este păcat.