1 Apoi am privit şi iată Mielul stătea pe muntele Sion şi împreună cu el o sută patruzeci şi patru de mii [de oameni], care aveau numele lui şi numele Tatălui său înscris pe frunţile lor.
2 Şi am auzit un glas din cer ca un glas de ape multe, ca un glas de tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit era ca [glasul] celor care cântă cu harpele lor.
3 Ei cântă un cântec nou înaintea tronului, înaintea celor patru fiinţe şi înaintea bătrânilor şi nimeni nu a putut să înveţe cântecul, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, cei care au fost răscumpăraţi de pe pământ.
4 Aceştia sunt cei care nu s-au contaminat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceştia îl urmează pe Miel oriunde ar merge. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prim rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
5 Nu s-a găsit în gura lor minciună, ei sunt fără prihană.

6 Şi am văzut un alt înger zburând în partea cea mai înaltă a cerului. El avea o evanghelie veşnică pentru a o vesti tuturor locuitorilor de pe pământ: fiecărei naţiuni şi fiecărui trib, fiecărei limbi şi fiecărui popor.
7 El striga cu glas puternic: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i preamărire căci a venit ceasul judecăţii lui! Adoraţi-l pe cel care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor”.

8 Şi un alt înger, al doilea, l-a urmat, spunând: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, cea care a îmbătat toate popoarele cu vinul furiei desfrânării ei”.

9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, spunând cu glas puternic: „Dacă cineva se închină Fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,
10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei lui şi va fi chinuit în foc şi pucioasă înaintea îngerilor celor sfinţi şi înaintea Mielului.
11 Iar fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Cei care se închină Fiarei şi chipului ei şi cei care au primit semnul numelui ei nu au tihnă nici ziua nici noaptea”.
12 În aceasta este statornicia sfinţilor, a celor care ţin poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.

13 Atunci, am auzit un glas din cer, spunând: „Scrie! Fericiţi cei morţi, cei care de acum mor în Domnul. Da, fericiţi, spune Duhul, căci se vor odihni de oboselile lor, căci faptele lor îi urmează”.

14 Apoi am privit şi, iată, un nor alb, iar pe nor şedea unul asemenea Fiului Omului, având pe capul său o coroană de aur, iar în mână, o seceră ascuţită.
15 Din templu a ieşit un alt înger, strigând cu glas puternic către cel care stătea pe nor: „Aruncă-ţi secera şi seceră, căci a venit ceasul secerişului, iar secerişul pământului este copt”.
16 Cel care stătea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.

17 Şi a mai ieşit alt înger din templul care este în ceruri, având şi el o seceră ascuţită.
18 Iar un alt înger, cel care are autoritate asupra focului, a ieşit din altar şi a strigat cu glas puternic către cel care are secera cea ascuţită, spunând: „Aruncă-ţi secera ascuţită şi culege ciorchinii viei pământului, căci strugurii ei s-au copt”.
19 Atunci îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului şi a turnat totul în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
20 Strugurii au fost striviţi în teasc, în afara cetăţii, şi a ieşit sânge din teasc până la zăbalele cailor pe o întindere de o mie şase sute de stadii.