1 După acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer şi avea o mare putere, iar pământul s-a luminat de gloria lui.
2 El a strigat cu glas puternic, spunând:
„A căzut, a căzut Babilonul cel mare
şi a devenit o locuinţă a diavolilor,
închisoare a oricărui duh necurat,
închisoare a oricărei păsări necurate,
închisoare a oricărui animal necurat şi urât.
3 Pentru că din vinul furiei desfrânării sale
s-au îmbătat toate neamurile
şi regii pământului s-au desfrânat cu ea,
iar negustorii pământului
s-au îmbogăţit
prin puterea senzualităţii sale”.
4 Apoi am auzit un alt glas din cer spunând:
„Ieşiţi dintr-însa, voi poporul meu,
ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei
şi să nu trebuiască să primiţi
[o parte] din plăgile ei.
5 Pentru că păcatele ei au ajuns până la cer,
iar Dumnezeu şi-a amintit de nelegiuirile ei.
6 Răsplătiţi-o cum v-a răsplătit ea
şi daţi-i de două ori îndoit, după faptele ei.
În potirul în care v-a turnat,
turnaţi-i îndoit.
7 Pe cât s-a preamărit pe sine şi s-a desfrânat,
pe atât daţi-i chin şi jale.
Căci spune şi inima sa:
«Stau ca o regină
şi văduvă nu sunt
şi jale nu voi mai vedea».
8 Pentru aceasta, într-o singură zi, vor veni plăgile peste ea:
moarte, jale şi foamete
şi va fi mistuită de foc
pentru că puternic este Domnul Dumnezeu care a judecat-o”.

9 Iar regii pământului, care s-au desfrânat şi s-au desfătat cu ea, vor plânge şi-şi vor bate pieptul când vor vedea fumul arderii ei,
10 vor sta deoparte de frică din cauza chinurilor ei şi vor zice:
„Vai! Vai! Tu, cetatea cea mare,
Babilon, cetatea cea puternică!
Într-un singur ceas a venit peste tine judecata!”

11 Iar negustorii pământului vor plânge şi vor jeli din cauza ei pentru că nimeni nu le va mai cumpăra marfa,
12 marfa de aur şi de argint, de pietre preţioase şi de mărgăritare; de in fin şi de mătase şi de ţesături roşii; de lemn parfumat şi de obiecte de fildeş; obiecte din lemn preţios, de bronz, de fier şi de marmură;
13 scorţişoară şi mirodenii, tămâie, miresme şi smirnă; vin şi untdelemn; făină şi cereale, vite şi oi, cai şi căruţe; sclavi şi suflete de oameni.
14 Roadele pe care le-a dorit sufletul tău
s-au dus de la tine.
Orice lux şi strălucire
a pierit de la tine
şi niciodată nu se vor mai găsi.
15 Negustorii acestor lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, stau departe de frică din cauza chinului ei, plâng şi jelesc,
16 spunând:
„Vai! Vai! Tu, cetatea cea mare
care te îmbrăcai în in fin
în purpură şi haine roşii,
care te împodobeai cu aur
cu pietre preţioase şi mărgăritare,
17 într-un singur ceas s-au pierdut toate aceste bogăţii!”
Toţi cârmacii şi toţi care navighează, marinarii şi toţi care lucrează pe mare stăteau departe
18 şi, văzând fumul arderii ei, strigau astfel: „Care [cetate] era asemenea cetăţii celei mari?”
19 Îşi puneau praf pe cap şi strigau plângând şi jelind:
„Vai! Vai! Cetatea cea mare
din abundenţa căreia s-au îmbogăţit
toţi cei care au corăbii pe mare,
într-un singur ceas a devenit un pustiu.
20 Bucură-te, cerule, din cauza ei
şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor,
pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate,
judecând-o!”
21 Atunci, un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră de moară mare şi a aruncat-o în mare zicând:
„Cu aceeaşi forţă va fi aruncat
Babilonul, cetatea cea mare,
şi nu va mai fi găsit.
22 Şi glasul cântăreţilor din harpă şi al muzicanţilor,
al flautiştilor şi trompetiştilor
nu se va mai auzi în tine niciodată.
Şi nici un meşteşugar de nici o meserie
nu se va mai găsi în tine,
iar huruitul morii
nu se va mai auzi în tine.
23 Lumina candelei
nu va mai licări în tine.
Glasul mirelui şi al miresei
nu se va mai auzi niciodată în tine
pentru că negustorii tăi
erau puternicii pământului,
pentru că, prin farmecele tale,
au fost ademenite toate naţiunile.
24 Pentru că în tine a fost găsit sângele profeţilor
şi al sfinţilor
şi al tuturor celor care au fost înjunghiaţi
pe pământ”.